Ziua Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia

Vineri, 22 ianuarie 2010 a fost o zi de sărbătoare pentru Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia. Profesorii şi elevii acestei şcoli de prestigiu din judeţul Ialomiţa, au marcat atmosfera de sărbătoare prin numeroase manifestări şi momente speciale. A fost o zi în care s-a reuşit ieşirea din cotidian, din obişnuitul program al orelor de curs, prin exprimarea talentelor şi abilităţilor elevilor Colegiului, împreună cu dascălii lor. Concurs de şah, întreceri sportive, piese de teatru, sesiune de referate, concurs de discursuri, ş.a. sunt numai câteva dintre manifestarile care au marcat Ziua Colegiului.

La mulţi ani tuturor celor ce ostenesc în cadrul Colegiul Naţional „Mihai Viteazul, profesori şi elevi! Şi la cât mai multe realizări şi împliniri.

+

Echipele de baschet ale băieţilor şi ale fetelor.

“Tradiţionalul” meci de fotbal dintre echipa profesorilor şi cea a elevilor!

Desenele elevilor au adus un plus de culoare acestei zile de sărbătoare.

Concursul de discursuri în limba engleză “Public speaking“.

Ziua Colegiului a fost şi o “zi a porţilor deschise“, pentru că numeroşi elevi de la şcolile generale din Slobozia au vizitat această unitate de prestigiu a învăţământului ialomiţean.

Crăciun fericit şi La mulţi ani!

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!

“Dăruind vei dobândi”

“Dar nu uita când eşti voios, române să fii bun!“ - este îndemnul unui frumos colind românesc. Sărbătoarea Naşterii Domnului este un praznic al bucuriei şi al generozităţii. Ne amintim cu drag de darurile pe care le aşteptam cu atâta nerăbdare în vremea copilăriei. Iar când timpul trece iar anii vieţii noastre se adună, devenim la rândul nostru generoşi cu cei dragi.

Mesajul creştin de Crăciun ne îndeamnă să fim buni şi generoşi cu aceia pentru care viaţa a fost mai vitregă, iar posibilităţile prea puţine pentru a se bucura aşa cum s-ar cuveni de Crăciunul sfânt. În acest sens, elevii Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” din Slobozia, în colaborare cu Fundaţia umanitară “Sfânta Parascheva” din Slobozia, precum şi alte şcoli din judeţul Ialomiţa, au demarat o acţiune umanitară menită să ofere copiilor defavorizaţi din această zonă a Bărăganului, cadouri de Crăciun. Au răspuns cu bucurie numeroşi elevi din cadrul Colegiului, care au pregătit cu drag cutii de cadouri menite să bucure pe acei copii sărmani pentru care un cadou de Crăciun înseamnă atât de mult.

Un gest frumos, generos şi creştinesc care merită toată admiraţia.

Au coordonat eforturile elevilor profesorii Vlad Emilia, Tutuluş Vanda şi Androne Alexandru.

Serbare de Crăciun

Ca în fiecare an, în preajma vacanţei de Crăciun, elevii Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” din Slobozia şi-au exprimat bucuria apropierii Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului prin minunatele colinde româneşti – tradiţii sfinte prin care retrăim an de an miracolul Întrupării Fiului lui Dumnezeu în peştera din Betleem.

A fost un moment emoţionant, un moment de bucurie sfântă şi înălţare sufletească pentru toţi cei care au ascultat acordurile frumoase ale colindelor tradiţionale.

Tuturor celor ce ostenesc în cadrul Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” – profesori şi elevi -  le urăm Sfinte Sărbători cu sănătate şi bucurie şi o vacanţă cât mai plăcută.

Aceleaşi urări de bine tuturor profesorilor şi elevilor, familiilor lor, precum şi celor care vizitează pagina noastră!

20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989

Au trecut 20 de ani de la acele evenimente din Decembrie 1989, momente care au cutremurat o lume întreagă, dar mai ales acest popor pentru care eliberarea de sub jugul regimului dictatorial comunist a însemnat mult sânge, multe sacrificii, multă suferinţă…

Bucuria eliberării dintr-o robie care devenise tot mai apăsătoare, a însemnat pentru mulţi români pierderea celor dragi, morminte stropite cu sânge de martiri, durere neostoită in suflete si intrebarea chinuitoare: “de ce? Pentru ce aceste sacrificii?“

Eroii nu mor niciodată degeaba. Chiar dacă cei ce rămân în viaţă resimt adeseori sentimentul zădărniciei. E datoria noastră, a celor care am gustat din plin libertatea câştigată cu sângele martirilor, să facem în aşa fel încât jertfa martirilor din Revoluţia din decembrie să nu fi fost în zadar. Să le cinstim memoria clădind o ţară frumoasă şi cu adevărat liberă, aşa cum acei eroi şi-ar fi dorit să vadă. 

Pe străzile României, în zilele lui Decembrie `89 oamenii au strigat din sufletele lor “LIBERTATE”! Sau acel cutremurător “vom muri şi vom fi liberi!” Să nu uităm niciodata acest strigăt al unei năzuinţe sfinte, pentru care au murit oameni! Pentru care s-au sacrificat martiri pe care nu trebuie să-i uităm.

Eroii nu mor niciodata! Ei rămân veşnic vii! Şi nu doar în manualele de istorie, cât mai ales în inimile noastre. Cei care am fost martori ai acelor evenimente cutremurătoare din Decembrie 1989, să nu uităm să spunem şi copiilor de azi cu ce preţ de sânge s-a dobândit libertatea acestei ţări, acestui neam românesc.

Dumnezeu să-i odihnească în pace.

Dumnezeu să binecuvinteze România!

 

“Cer şi pământ”

Cerul plânge în lacrimi de lumină

Pământul râde-n întuneric.

Cerul abundă de-adevăr

Pământul seacă-ntr-atâta minciună.

Cerul împarte slujire,

Pământul înmulţeşte răutate.

Cerul se bucură-n jertfire,

Pământul geme-a-nălţare de eu.

Cerul se topeşte-n iubire,

Pământul îngheaţă de ură.

Cerul împrăştie sămânţă de viaţă,

Pământul culege neîncetat moarte.

 

Între pământ şi cer

E distanţă de-o cruce

Cerul făcându-se pământ

Ca pământul să devină cer.

 

De la cer la pământ

E cale de-o viaţă,

Născută în palme străpunse

Şi dăruită pentru veşnicie.

de Beatrice Grindei

Părintele Arhimandrit TEOFIL Părăian a plecat la Domnul

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice în noaptea zilei de 28 octombrie, la ora 1:45, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. După o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca, Părintele Teofil Părăian s-a mutat din această viaţă la vârsta de 80 de ani, pe care a împlinit-o anul acesta la data de 3 martie.

Dar al lui Dumnezeu, om al bucuriei, bătrân frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zâmbetul mereu pe chip, părintele Teofil Părăian a fost un om împlinit, un om fericit. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură.

Potrivit Agenţiei de ştiri Basilica, înmormântarea părintelui Teofil Părăian va avea loc sâmbătă, 31 octombrie, la mănăstirea Sâmbăta de Sus, la orele 12:00 după oficierea Sfintei Liturghii.

Repere biografice

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţilor din ţară şi participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.

Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Veşnică să-i fie pomenirea!

(cf. ziarului Lumina /29 0ctombrie 2009)

A început şcoala!

În ziua în care creştinii comemorează sărbătoarea  “Înălţării Sfintei Cruci“, curţile şcolilor de pe tot cuprinsul ţării au răsunat de glasurile tinere, pline de voioşie, ale elevilor întorşi din vacanţa mare. Bucuria revederii a fost foarte mare. Nerăbdarea de a povesti  momentele frumoase din vacanţă, a fost la fel de mare.

Porţile şcolilor s-au deschis larg, primind deopotrivă pe profesori şi pe elevi. Este un nou început, cu multe speranţe, cu dorinţa sinceră de a duce la bun sfârşit acest drum început acum. Un drum al cunoaşterii, al formării, al devenirii. Fiecare generaţie de oameni a trecut prin acest “parcurs” al şcolii – locul unde ne formăm ca oameni adevăraţi de care societatea are nevoie.

Şi la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Slobozia,  anul şcolar 2009 -2010 a început sub semnul bucuriei şi al optimismului. În clinchetul primului clopoţel, domnul profesor Frâncu Paul – directorul Colegiului, a urat un călduros bun venit elevilor şi profesorilor din această şcoală de prestigiu ialomiţeană. Domnia sa a subliniat dorinţa ca şi în acest şcolar elevii Colegiului din Slobozia să obţină rezultate meritorii la învăţătură şi concursurile şcolare, sub îndrumarea dascălilor lor.

Mult succes tuturor în noul an şcolar!

Rugăciunea

„Rugăciunea este, cred, pentru oricine, ca apa pentru un om însetat. E leacul ce-l avem pentru cea mai ameninţătoare uscăciune dintre toate – uscăciunea sufletului. Aşa cum trupurile noastre nu pot trăi fără apă (suntem precumpănitor apă, nu-i aşa?), la fel sufletul nostru are nevoie de rugăciune. Altfel ne uscăm şi pierim….”

Marian Munteanu

(liderul studenţilor din Bucureşti în anul 1990)

“ALĂTURAŢI-VĂ!”

Campanie publică de menţinere a religiei ca disciplină în şcoli

COMUNICAT DE PRESĂ

“Şcoala românească s-a născut în Mânăstire!”

Asociaţia “Lăcaşuri Ortodoxe” non-profit, neguvernamentală, apolitică, cu personalitate juridică potrivit legii (înreg. CIF 25492592/ 28.04.2009) în ideea “apărării intereselor membrilor săi, a protecţiei şi promovării valorilor ortodoxe” (extras din actul constitutiv al asociaţiei) demarează Campania publică de susţinere a demersului Patriarhiei Române privind menţinerea Religiei ca disciplină obligatorie în şcoli, invitând Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe dar şi ale celorlalte culte recunoscute în România, în susţinerea acestei iniţiative, în această scurtă perioadă, în care au loc în viaţa politică a ţării dezbateri pe marginea acestei teme.

Prin demersul său, Patriarhia Română reaminteşte că, potrivit art. 32. alin. (7) din Constituţia României, „în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. Acest drept constituţional redobândit după 1990 reprezintă un act de dreptate şi o reparaţie morală faţă de abuzurile comise în această privinţă de regimul comunist ateu în anul 1948, când disciplina religie a fost îndepărtată din învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Amintim în acest sens că, prin predarea religiei, se urmăreşte realizarea unui climat moral-creştin care să contribuie la buna înţelegere şi armonie în societate, exact în perioada în care Comunitatea Europeană demonstrează şi solicită asigurarea acestuia din partea statelor membre.

„Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă”, susţinea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul din cadrul campaniei “Nu vrem liceu fără Dumnezeu!”.

Lansăm, prin urmare, astăzi, 21 august 2009, apelul nostru către Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe şi ale celorlalte culte religioase, de a se coaliza în vederea susţinerii menţinerii statutului Religiei ca disciplină şcolară parte a trunchiului comun, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Adeziunile Dvs. pot fi trimise pe adresa religieinscoala@lacasuriortodoxe.ro

iar ele vor fi afişate (cu link) pe pagina noastră destinată special acestei Campanii, alăturat demersului Patriarhiei Române.

Pentru mai multe explicaţii, dati click AICI.