Sfânta Maria Egipteanca (1 aprilie)

aprilie 1, 2008

  sfmaria-egipteanca.jpg  Pe 1 aprilie este rânduită în calendarul creştin pomenirea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca – una dintre cele mai strălucite pilde de întoarcere prin pocăinţă la o viaţă creştină autentică. Exemplul său a impresionat generaţii de creştini, încât Biserica avea să rânduiască să fie pomenită în mod deosebit, în afară de ziua dedicată în calendar, şi a 5-a duminică din Postul Mare. O perioadă în care suntem chemaţi să ne îndreptăm viaţa pe calea lui Hristos, să ne curăţim sufletele şi trupurile prin post şi pocăinţă, pentru a putea înţelege deplin semnificaţia şi bucuria Învierii Domnului. Pentru aceasta Biserica ne aduce înaintea sufletelor un exemplu cutremurător: viaţa Cuvioasei maria Egipteanca. Femeia care fusese în tinereţe o mare curtezană în Alexandria (Egipt), ducând o viaţa plină de desfătări şi imoralitate. Dar care în faţa Crucii Mântuitorului din Biserica mare din Ierusalim,  avea să realizeze o întoarcere capitală în viaţa sa, părăsind lumea sa de până atunci, a pierzaniei şi a păcatului, spre a-L urma pe Mântuitorul. De la lumea desfătărilor, alege calea aspră a nevoinţei şi a pocăinţei sincere. S-a retras în deşert unde a mai vieţuit încă 47 de ani, în cele mai aspre nevoinţe, prin care, parcă a vrut să-şi ispăşească păcatele tinereţii. Anii de aspre nevoinţe au făcut din ea o sfântă, mult cinstită în lumea creştină. (despre viaţa ei vezi AICI).Din pilda vieţii Sfintei Maria Egipteanca avem atâtea de învăţat, dar mai ales două mari adevăruri:

  •  - şi cel mai păcătos om are o şansă la îndreptare, la mântuire. Maria Magdalena şi tâlharul pocăit de pe cruce sunt doar două exemple elocvente din Sfânta Scriptură. Iar Vieţile sfinţilor sunt pline de păcătoşi îndreptaţi la credinţă;
  •  - pocăinţa sinceră, profundă este adevărata cale a îndreptării noastre. Pocăinţa înţeleasă nu doar ca o simplă părere de rău, de multe ori doar formală, faţă de păcatele săvârşite, ci o adevărată schimbare a vieţii noastre, o „revoluţie”spirituală a întregii noastre fiinţe, o „reconvertire” la Hristos, la o viaţă creştină autentică.