S-au împlinit trei ani de când a plecat la Domnul Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. A plecat în lunga călătorie a veşniciei într-o seară de 2 aprilie din Săptămâna Luminată a anului 2005. A „apus” întru lumină lină un suflet mare, de care lumea îşi va aminti cu admiraţie şi cu credinţă. A rămas în memoria oamenilor ca acela care a marcat istoria prin mărturia pe care a dat-o pentru Hristos în atâtea împrejurări. A apărat drepturile celor slabi, s-a ridicat împotriva tuturor sclaviilor, discriminărilor şi totalitarismelor care au încercat să încătuşeze oamenii de pe acest pământ, a contribuit decisiv la dărâmarea comunismului. „Nu vă fie teamă de Hristos!“, au fost cuvintele folosite de multe ori de el, îndemnând de fiecare dată să ne îndreptăm privirea spre Acela care poate să elibereze cu adevărat această lume din suferinţă.
În memoria noastră, a românilor, va rămâne prin vizita făcută în România în perioada 7-9 mai 1999. O vizită istorică ce a surprins o lume întreagă pentru recunoaşterea pe care şi poporul nostru a dăruit-o acestui mare conducător creştin. Deşi vădit afectat de neputinţe fizice, a ţinut să fie prezent în mijlocul oamenilor acestui popor în toate etapele acestei vizite istorice. A rămas la sufletele românilor prin dorinţa de a le vorbi în limba lor şi prin modul în care a subliniat vechimea creştinismului românesc şi valorile creştine pe care acest popor le-a dat în istoria sa. Ni-l amintim cum rostea în fiecare zi de Paşte urarea „Hristos a înviat!” în româneşte şi în atâtea limbi ale pământului, în tradiţionala cuvântare „Urbi et orbi” de la Vatican.
Întărirea şi încurajarea creştinilor, atât catolici, cât şi din celelalte familii creştine, apărarea libertăţii religioase şi a drepturilor omului, apărarea vieţii, efortul pentru apropierea dintre toţi creştinii, rolul jucat în prăbuşirea comunismului, eforturile de pace din Orientul Mijlociu, rolul din transformările democratice din America Latină, călătoriile apostolice prin atât de multe ţări ale lumii întregi, apărarea familiei şi a valorilor tradiţionale, atentatul din 31 mai 1981, chemările la convertire şi evanghelizare, preocuparea deosebită pentru cei tineri, dialogul cu celelalte religii, dorinţa de apropiere dintre oameni şi de solidaritate, sublinierea rolului laicilor în Biserică, discursurile adresate la ONU, preocuparea pentru problemele sociale, documentele şi cărţile publicate, marele jubileu al anului 2000 – acestea şi multe altele sunt doar o parte din imensa activitate a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. Când Ioan Paul al II-lea a murit în ziua de 2 aprilie 2005, extraordinara revărsare de afecţiune umană pentru bătrânul episcop, care în ultimii ani de viaţă ajunsese aproape imobilizat, a arătat că influenţa sa asupra vieţii oamenilor de cele mai felurite condiţii a fost mai mare decât a oricărui om al epocii sale. De la ultimul sat african şi până în cel mai luxos loc din lumea civilizată, de pe toate cele cinci continente, oamenii – bărbaţi şi femei, au simţit atunci că au pierdut pe cineva drag, pe cineva care le-a marcat, într-un fel sau altul, propriile existenţe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Publicat de Alex Androne 
