Duminica a 4-a din Postul Sfintelor Paşti este închinată Sfântului Ioan Scărarul (sec.VI-VII d.Hs), un mare ascet al creştinătăţii, numit astfel după cartea sa intitulată: „Scara raiului”. Este una dintre cele mai apreciate opere ale spiritualităţii creştine, o carte în treizeci de capitole, care nu sunt altceva decât treizeci de trepte ale vieţii creştine, trepte ale devenirii întru desăvârşire. Sfântul Ioan ne arată prin exemplul vieţii sale şi prin cartea sa, că viaţa oricărui creştin trebuie să fie un continuu urcuş spiritual, dincolo de toate încercările, ispitele sau slăbiciunile noastre. Sf. Ioan a ales titlul lucrării sale plecând de la viziunea „scării cerului” a patriarhului Iacov la Bethel (Facere 28, 11-22), pe care îngerii urcau şi coborau din cerul slavei lui Dumnezeu. Sfântul Ioan a ales pentru „scara sa” numărul de 30 de trepte, după numărul anilor Mântuitorului Hristos, înainte de a ieşi la propovăduire în lume. Fiecare treaptă înseamnă despătimirea omului de un păcat şi dobândirea unei virtuţi antagonice acelui păcat, iar în acest suiş nu există oprire. Cel care se opreşte, cade, iar căderea este cu atât mai vătămătoare pentru suflet cu cât el poate cădea de pe treptele superioare, asa cum se vede şi în fresca de la Mânăstirea Suceviţa. Nu toţi reuşesc să ajungă la fericirea dumnezeiască, nu pentru că Dumnezeu nu ar vrea ca toţi să se mântuiască, ci datorită propriilor slăbiciuni şi inconsecvenţei oamenilor pe calea urmării lui Hristos.
Cartea a fost scrisă spre sfârşitul vieţii Sf. Ioan (649 d.Hs.), la rugămintea părinţilor din muntele Sinai. A pus în cuvintele acestei cărţi toată experienţa duhonvnicească a vieţii sale de ascet, astfel că putem socoti această minunată carte ca un rod al unei experienţe reale şi nu o carte de teorie. Este socotită una dintre cele mai populare cărţi creştine, alături de „Urmarea lui Hristos” a lui Toma de Kempis. Prin această carte Sfântul Ioan Scărarul ne aduce în atenţie, în Duminica a 4-a din Post, un model de viaţă aleasă, un mare îndrumător în ştiinţa lucrării cu sufletul. Fiecare are ce alege din această carte. Doar răsfoind-o, poate înţelege oricine că nu e simplu deloc să-ţi creşti sufletul. E ca şi cum ai creşte un copil. Şi pentru aceasta e nevoie de o anumită disciplină şi rânduială, pe care numai neştiinţa, necredinţa, o poate ignora. Fiecare etapă a vieţii spirituale are greutăţile ei. Încercările şi poticnirile ei. „Scara” e o carte de profunde analize psihologice. Ne uimeşte azi cum un călugăr din secolul al VII-lea a ştiut să observe şi să analizeze, în amănunţime, cele mai subtile mişcări ale sufletului omenesc şi, totodată, să prescrie metode duhovniceşti care să îndrume cum pot fi călăuzite aceste mişcări sufleteşti dinspre rău spre bine.
Nu întâmplător Biserica a rânduit pomenirea acestui mare sfânt în această duminică a Postului. Efortul spiritual şi fizic al celui ce posteşte se resimte, iar creştinul are nevoie de întărire, de sprijin. Exemplul vieţii acestui sfânt ne ajută şi ne încurajează. Cuvintele din „Scara” Sfântului Ioan ne aduc în inimă întărire şi determinare pe calea postului, în acest „urcuş spre Înviere”. Să încercăm să citim această carte. Dar mai ales să urmăm îndemnurile acestui mare sfânt: “Dă-i cu râvnă lui Hristos tinereţile tale şi te vei bucura la bătrâneţe de nepătimire“.
Publicat de Alex Androne 
