Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele Tale.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.
Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii!
de Nichita Stănescu
aprilie 15, 2008 la 5:25 pm |
Orice iubire este întotdeauna unică şi făgăduinţa ei este ca răsăritul primei dimineţi.
Paul Evdokimov
aprilie 22, 2008 la 2:36 pm |
Adevarat fiecare iubire este unica, insa adevarara iubire este una singura, greu de inteles pentru elevi de liceu de 17 si 19 ani, ei nu prea stiu ca fericirea adevarata consta in linistea sufleteasca.
Nimic nu te face MARE mai mult ca iubirea, insa stiu oare copii acestia care este adevarata iubire? Putin pusti de 17 19 ani stiu ce inseamna adevarata iubire, si cate ramuri are aceasta, nu e asa domnule Alex ?
* PS: si eu am tot 17 ani
aprilie 23, 2008 la 8:58 pm |
Frumos spus. Şi greu de răspuns. Mai ales pentru cineva de 17 ani!! As adăuga doar atât: cel mai bine ne-a învăţat ce este cu adevărat Iubirea, Mântuitorul Iisus. Iubirea totală, Iubirea care poate să meargă până la sacrificiu. Iubirea mântuitoare, înălţătoare. Spun ca este greu să vorbeşti tinerilor de azi despre iubirea unică, pe care unii nu o întâlnesc nici măcar odată în viaţă. Iubirea este mai mult decăt orice liniste sufleteasca. Este însăşi esenţa existenţei noastre!
Toţi avem nevoie să învăţăm să iubim, tinzând spre măsura Iubirii divine!