Joia Mare

După ce în Duminica Floriilor Mântuitorul a intrat în Ierusalim, fiind primit cu osanale de mulţimea entuziasmată, în miercurea ce a urmat (12 nisan), conducătorii iudeilor au ţinut sfat, hotărând să-L omoare pe Iisus. Faima Sa era greu de suferit pentru nişte conducători care nu vedeau nimic mai departe de interesele lor meschine. Nu ştiau cum să îl prindă pe Iisus, ca să nu stârnească tulburare în Ierusalim. Aveau să-l găsească pe Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a trădat pe Domnul pentru 30 de arginţi. Un preţ ridicol de mic pentru Cel nepreţuit.

Apropiindu-se data Paştelui (care, la evrei, înseamnă sărbătoarea comemorării eliberării lor din robia egipteană în timpul lui Moise), Iisus a dorit să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. El cunoştea vânzarea lui Iuda şi faptul că acesta aştepta doar momentul potrivit pentru a-L preda căpeteniilor iudeilor. Cina cea de Taină s-a săvârşit într-o zi de 13 nisan , în jurul anului 30. Tradiţia creştină a reţinut evenimentul sub acest nume deoarece cu acest prilej Mântuitorul Hristos a instituit Taina Euharistiei pe care a lăsat-o ucenicilor Săi ca un „testament”. Sfântul Evanghelist Ioan arată că, înainte de a cina, Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13, 4-5). Procedând astfel, Hristos a arătat că singur Dumnezeu ne poate curăţi de păcat. Baia curăţitoare este Taina Botezului. Aici se arată că Botezul nu se poate repeta. Dar noi greşim şi după ce ne-am botezat. De aceste păcate, de după Botez, suntem curăţiţi prin Taina Spovedaniei, preînchipută de spălarea picioarelor apostolilor.

Cina cea de Taină nu a fost o cină pascală obişnuită, ci mai mult decât atât. La masă nu s-a mâncat mielul pascal, după tradiţie, căci Însuşi Iisus era Mielul care avea să se jertfească pentru păcatele lumii şi care la această Cină S-a oferit pe Sine, sub chipul pâinii şi al vinului, ca hrană cerească, spre mântuirea noastră. Oferind ucenicilor Săi pâinea şi vinul, Hristos le-a spus categoric că acestea sunt Trupul şi Sângele Său. E o prefacere reală, chiar dacă mintea noastră nu poate înţelege cum se săvârşeşte aceasta. Greşesc aceia care nu cred în realitatea prefacerii pâinii şi a vinului, spunând că e vorba doar de un simbol. Astfel, ei Îl contrazic pe Hristos. Dar noi nu ne mântuim simbolic, ci în mod real, prin unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos care ne invită de fiecare dată prin cuvintele de atunci: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu….Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu, al legii celei noi….”. Dumnezeu încheie un nou legământ cu oamenii, se instituie un Paşti nou. Paştele mântuirii noastre. Fiecare Liturghie reactualizează Cina cea de Taină. Ne face contemporani cu Hristos şi cu apostolii Săi. Şi ne face părtaşi ai roadelor mântuitoare ale Jertfei Domnului nostru Iisus Hristos. În felul acesta, Liturghia nu este doar o comemorare a Cinei, ci o „scară” pe care urcăm de fiecare dată spre Împăraţia Cerurilor.