La o săptămână după Sfintele Paşti, în unele zone ale ţării creştinii respectă o veche tradiţie populară, un amestec de datini creştine şi mituri ancestrale. Este vorba de Paştile Blajinilor, zi închinată pomenirii celor adormiţi. În unele părţi această zi coincide cu Duminica Tomii, în altele este în lunea de după Duminica Sf. Ap.Toma. În mod special în această zi oamenii merg la cimitir, rugându-se împreună cu preoţii pentru sufletele celor răposaţi. Se dau de pomană mai ales ouă roşii, pască şi cozonac, adică cele specifice Paştelui.
Numele sărbătorii vine de la „blajini”(sau rohmani în unele zone). Despre care vechile credinţe spun ca ar fi oameni de pe tărâmul de „dincolo”, o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor. Tradiţia creştină populară spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi. Un vechi obicei din Basarabia, spune că oamenii trebuie să păstreze din zilele de Paşti cojile de ouă roşii, pe care apoi să le arunce într-o apă curgătoare, spre a trimite mesajul pascal al Învierii şi pe tărâmul blajinilor, adică al celor morţi, a căror memorie suntem datori să o păstrăm vie.
Despre această veche tradiţie, despre care etnologii spun că ar avea rădăcini încă din timpurile precreştine, fiind preluate şi unele elemente de mitologie specifice altor culturi şi popoare, s-au scris multe lucrări de specialitate. Interesant este romanul „Paştele blajinilor” al scriitorului Mihail Sadoveanu, care ilustrează atât de bine obiceiurile acestei zile în ţinuturile Moldovei.
Dincolo de considerentele canonice sau liturgice, această străveche tradiţie populară ne aduce aminte şi de sufletele celor plecaţi dintre noi, pentru care Biserica se roagă prin slujbele şi rânduielile sale.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
