Pe 21 mai s-au împlinit 17 ani de la moartea fulgerătoare a omului de cultură Ioan Petru Culianu – istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade, se anunţa drept un strălucit continuator al operei marelui savant, împreună cu care a şi publicat o serie de lucrări importante. Născut la 5 ianuarie 1950 într-o familie de străluciţi intelectuali ieşeni (bunicul său, matematician şi rector al Universităţii din Iaşi, fusese apropiat al lui Titu Maiorescu la Junimea), Culianu s-a remarcat de tânăr ca un spirit ales, bun cunoscător al istoriei religiilor, culturii şi civilizaţiei. Vorbitor de multe limbi străine (peste şase limbi), absolvent a numeroase şcoli şi universităţi de prestigiu din Europa, avea să ajungă un universitar de mare perspectivă în America. Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, ca de exemplu: Eros et magie à la Renaissance (1984), Dictionnaire des religions (1990), The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism (1992), ş.a.
În plină forţă creatoare, promiţând un viitor strălucit în lumea ştiinţifică, moare asasinat în condiţii nici până azi elucidate, la data de 21 mai 1991. Moartea sa a însemnat o grea pierdere atât pentru cultura română, cât şi pentru lumea ştiinţifică internaţională. Ca o mărturie a erudiţiei sale, ne rămân lucrările şi cărţile publicate în timpul vieţii sau postum.
Publicat de Alex Androne 
Publicat de Alex Androne 
