Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet…
de Magda Isanos
iunie 1, 2008 la 8:31 pm |
Stiam poezia Magdei Isanos, dar nu stiam pozele bune de asortat platoul pentru o hrana gustoasa, un fel de cireasa de pe tort.
Pai, sa multumim Celui Frumos pentru frumusete!
Eu iti multumesc si tie pentru delicatesa aceasta in culori!
iunie 2, 2008 la 7:49 pm |
Bun venit aici A.Dama! Nu am putut lăsa atâta frumuseţe oferită cu generozitate de natură, să treacă neobservată. Atâţia maci ne bucură în această perioadă privirile cu roşul lor de purpură. Acum o lună am admirat splendoarea de galben a lanurilor de rapiţă. Au urmat salcâmii înfloriţi, cu nebunia lor de parfum îmbătător. Acum urmează teii. Da, teii care l-au bucurat şi pe Eminescu, şi pe atâţia oameni. Si pe noi!
Da, ai dreptate, să-I mulţumim Celui Frumos pentru frumuseţe!
iunie 4, 2008 la 1:03 pm |
Cand au fost infloriti salcamii, am mancat flori de salcam, ca pe vremea cand eram copil.
Si… au fost bune. 
iunie 4, 2008 la 7:46 pm |
Da, şi salcâmii….Nu am mai mancat din copilărie flori de salcam. Bunica mea le facea pané si erau foarte bune.
Primăvara este minunată. Pentru că Dumnezeu ne oferă atât de multă frumuseţe! Poate şi pt ca să vedem ce însemnă adevărata frumuseţe divină! Nu doar ce ni se pare nouă că e frumos…
noiembrie 24, 2008 la 3:58 pm |
Va rog daca aveti careva o compunere despre aceasta poezie, să o puneţi acolo!