Acesta a pătimit ca martir în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, care porniseră o grea persecuţie împotriva creştinilor. Ei au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toţi soldaţii creştini. Sfântul Iuliu a fost contemporan cu Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valetin (24 aprilie). Iuliu a fost martirizat după ce se retrăsese din armată, devenind veteran, undeva la Durostorum, în provincia Moesia Inferior, pe malul drept al Dunării (astăzi Silistra – Bulgaria). După unele mărturii, se pare că era de neam traco-roman. Ca şi în cazul celorlalţi creştini care au suferit moarte martirică înainte de anul 313, şi Iuliu a fost persecutat şi ucis pentru că a refuzat să aducă jertfă împăratului.
Astfel, în anul 304, prin tăierea capului s-a pus capăt vieţii pământeşti a acestui veteran ostaş în oastea credincioşilor lui Hristos.
Primii sfinţi din calendarele creştine au fost martirii primelor secole, când Biserica se găsea în catacombe. Numele lor au alcătuit primele Martirologii şi au fost pomenite de creştini la Sfânta Liturghie, ea însăşi alcătuită în acei ani. De atunci datează şi tradiţia ca moaştele martirilor să fie aşezate la temelia bisericilor creştine, aşa cum se procedează şi azi în Biserica Ortodoxă. Sfinţii, şi mai ales martirii, au fost întotdeauna adevărate exemple de curaj în mărturisirea credinţei, atât pentru contemporanii lor, cât şi pentru generaţiile ce le-au urmat. Avem de învăţat din exemplul vieţii lor. Ei sunt eroii credinţei creştine.
Publicat de Alex Androne 
