Chipuri sfinte (1-4 iunie)

• Sf. Iustin Martirul şi Filosoful (1 iunie)

Pe 1 iunie Biserica îl pomeneşte pe unul dintre marii săi eroi martiri şi un mare apărător al credinţei creştine din primele veacuri. Sfântul Iustin a trăit între anii 100-160. Născut din părinţi păgâni de origine latină, el s-a convertit la creştinism înainte de anul 132 şi a fost martirizat la Roma. Rămâne în istoria literaturii creştine pentru faptul că a scris două apologii, în fapt scrisori de pledoarie, prima fiind adresată împăratului Antonius Pius şi fiilor săi (Marc Aureliu şi Lucius Verus) iar a doua dedicată lui Marc Aureliu, prin care cerea toleranţă faţă de creştini, într-o perioadă în care aceştia erau acuzaţi de lipsă de fidelitate faţă de Imperiu, refuzând ritualul religios roman şi sacrificiile închinate împăratului. A fost crescut în cultura şi tradiţia păgână, primind o formaţie spirituală aleasă. După un periplu prin gândirea mai multor filosofi, Iustin este îndemnat de un bătrân înţelept să citească Profeţii din Vechiul Testament, ceea ce avea să îi aducă şi convertirea la creştinism. Creştinismul este pentru Iustin, “singura filosofie sigură şi folositoare“.

Iustin a mers la Roma, unde a dezvoltat o intensă activitate, apologetică, literară şi misionară. De aici el a trimis împăraţilor, senatului şi poporului roman prima sa Apologie, în favoarea oamenilor de toate nemurile, care sunt pe nedrept urâţi şi persecutaţi şi tot aici a compus şi a doua Apologie. Tot la Roma se pare că sunt scrise şi celelalte lucrări ale sale, în special cea mai cunoscută lucrare a sa – “Dialogul cu iudeul Trifon“, un dialog imaginar între un evreu şi un creştin, în care Iustin relatează felul în care s-a convertit la creştinism. La Roma a intrat în polemică cu filosoful cinic Crescens, un om imoral, ignorant şi arogant. Iustin l-a învins pe acest ignorant care, îi acuza pe creştini de ateism şi de imoralitate fără să-i cunoască măcar ca oameni şi nici învăţătura lor. Înfrânt, Crescens l-a denunţat autorităţilor pe Iustin, care este condamnat la moarte şi executat în anul 165, cu încă alţi şase creştini în timpul prefectului Romei Iunius Rusticus. Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc la 1 iunie. Rămâne în istoria creştinismului atât ca martir, cât şi ca filosof creştin, mare apărător al credinţei.

• Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava ( 2 iunie)

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află de şase sute de ani în ţara noastră s-a născut în cetatea Trapezunt, situată la malul Mării Negre, în jurul anului 1300, din părinţi creştini, fiind învăţat încă de mic să fie râvnitor pe calea împlinirii poruncilor lui Hristos. Ocupaţia lui era negustoria, călătorind adesea prin cetăţile şi târgurile de pe malurile Mării Negre, cunoscând astfel mulţi oameni şi locuri. Relatările despre viaţa sa ne spun că tânărul negustor era milostiv faţă de cei lipsiţi, compătimitor al celor aflaţi în necazuri dar şi apărător al credinţei creştine. De aceea, el s-a bucurat de o deosebită preţuire în faţa oamenilor care îl cunoşteau, ceea ce nu era pe placul anumitor negustori care îl invidiau.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă (oraşul situat la gurile Nistrului, la Marea Neagră), tânărul Ioan a avut ca însoţitor pe un negustor apusean, pe nume Reiz. Datorită unor discuţii pe seama credinţei creştine, Reiz la denunţat pe Ioan conducătorului cetăţii, aflată atunci sub ocupaţie tătară, minţind că Ioan vrea să treacă în legea tătarilor. Aflând că de fapt Ioan nu vrea să se lepede de credinţa creştină, conducătorul tătar l-a supus la chinuri groaznice, ajungând să fie târât pe străzile cetăţii, legat de coada unui cal. În cele din urmă, Ioan a fost decapitat, pentru că până în ultima clipă a mărturisit pe Hristos Domnul, cu un curaj vrednic de cinstirea tuturor creştinilor. Rămăşiţele sale pământeşti au fost îngropate cu evlavie de către creştinii din Cetatea Albă.

Vestea despre viaţa mucenicului Ioan a ajuns şi în Ţara Moldovei, unde pe atunci domnea voievodul Alexandru cel Bun. Acesta sfătuindu-se cu Iosif - primul Mitropolit al Moldovei, a dorit să aducă sfintele moaşte în ţară. Astfel, în anul 1402, la 2 ani de la instalarea pe scaunul Moldovei, Alexandru cel Bun reuşeşte să aducă în Moldova moaştele Sfântului Mucenic Ioan ele fiind aşezate în biserica mitropolitană a cetăţii de scaun Suceava, unde se găsesc până astăzi. Pentru curajul mărturiei sale, plătită chiar cu preţul vieţii, pentru exemplul de sacrificiu pentru credinţă, Ioan cel Nou de la Suceava (aşa cum este cunoscut) a fost recunoscut în rândul sfinţilor martiri ai Bisericii în anul 1950. Sfântul Ioan este cinstit încă din vechime, ca un apărător al Moldovei.

• Sfinţii Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos de la Niculiţel (4 iunie)

În septembrie 1971, o descoperire arheologică de mare însemnătate, a pus şi mai mult în lumină vechimea şi importanţa creştinismului daco-roman. Este vorba de bazilica paleo-creştină descoperită în comuna Niculiţel din judeţul Tulcea, la 10 km de vechea cetate romană Noviodunum (Isaccea de astăzi). Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaşte de martiri (martirion) în formă pătrată, construită din cărămidă cu mortar aşezată sub altar. Pe peretele din stânga intrării a fost zgâriată în mortarul crud o inscripţie în greceşte: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvântul „martiri”, precum şi numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos. În anii următori, continuându-se cercetările arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au descoperit şi rămăşiţe din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc. Pe o lespede de calcar se află o inscripţie cu următorul cuprins: „Aici şi acolo (se află) sângele martirilor”. Nu se ştie cu precizie perioada în care aceşti martiri şi-au dat viaţa mărturisind credinţa creştină cu preţul vieţii lor. Plecând de la datele cuprinse în martirologiile vremii, se presupune că în prima parte a secolului al IV-lea.

Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare însemnătate pentru istoria creştinismului românesc, pentru că aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri din perioada paleocreştină, descoperite pe teritoriul României. Moaştele lor au fost aşezate spre cinstire la Mănăstirea Cocoş (judeţul Tulcea). Mici părticele din sfintele lor moaşte se găsesc şi la Catedrala Episcopală din Slobozia (judeţul Ialomiţa)