Învăţaţii cei de astăzi
Tot se străduiesc mereu,
Ca deplin să dovedească
Că nu este Dumnezeu.
Cu progresele ştiinţei,
Ca şi mândrul “Lucifer”,
Dânşii vor să se înalţe
Astăzi mai presus de cer.
Două “uşi” le stau în faţă
Şi rămân aici miraţi,
După cum la “poarta nouă”
Stă un bou… să mă iertaţi!
Una este “uşa vieţii”
Care lor li s-a închis,
Alta este a pierzării
Care groaznic s-a deschis.
Câte le ajunge capul,
Se grăbesc să născocească,
Ca sa fabrice “viaţa”
Şi pe moarte s-o oprească…
Orice unelteşti, atee,
Viaţa n-o vei fabrica
Iar de răfuiala morţii
Nicidecum nu vei scăpa!
Toate cele născocite,
Când ajungi lângă mormânt,
N-au valoare nici ca pleava
Care se aruncă-n vânt.
Daca nu cunoşti în viaţă,
Pe Mântuitorul tău,
Vei cunoaşte după moarte
Tirania “celui rău” !
de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960)
