Duminica a 8-a după Rusalii ne aminteşte de una dintre cele mai importante minuni ale Mântuitorului – înmulţirea pâinilor şi a peştilor – minune prin care a prefigurat în chip dumnezeiesc Sfânta Euharistie – taina prin care Îl primim pe Hristos Domnul în chipul pâinii şi al vinului sfinţite pe Sfintele Altare. Iată ce ne relatează Sfântul Evanghelist Matei în textul Evangheliei sale:
“Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. Iar când s-a făcut seară, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Iar El a zis: Aduceţi-Mi-le aici! Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor” (Matei 14, 14-22).
Încă una dintre nenumăratele miracole ale Mântuitorului. Minuni prin care a arătat oamenilor puterea Sa dumnezeiească, dar prin care ne-a şi transmis peste veacuri, multe învăţăminte sfinte. Prin această minune Mântuitorul a lămurit în chip deplin acele cuvinte pe care mulţi nu le-au înţeles în sensul lor dumnezeiesc, atunci când a zis: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu [...]De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncătrupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi…”(Ioan 6,51,53-54). Unii au şi plecat de lângă Dânsul, scandalizaţi de aceste cuvinte, pentru că nu le-au înţeles sensul dumnezeiesc. Cei care au rămas până la capat, Apostolii Domnului, aveau să înţeleagă deplin după Cina cea de taină şi mai ales după Pogorârea Duhului Sfânt, luminaţi de harul Sfântului Duh.
Ceea ce a făcut Mântuitorul prin minunea înmulţirii pâinilor, a prefigurat ceea ce se petrece de două mii de ani în Biserică: Sfânta Euharistie este Hristos Pâinea vieţii, care se înmulţeşte şi se împarte pentru toţi, ca hrană cerească pentru viaţa veşnică. Sfântul Efrem Sirul exprima atât de bine acest adevăr: «Pâinea cea una (Euharistia) pe care a frânt-o a biruit făptura; căci oricât de mult se împarte, se înmulţeşte»!
Hristos este Pâinea! Nu doar un simbol, cum înţeleg unii oameni aceste cuvinte. A spus categoric.”EU sunt Pâinea!” (Ioan 6,51). Prin această Pâine cerească, Hristos ne îmbie să-L primim pe Dumnezeu în noi, în fiinţa noastră. Să Îl avem pe Dumnezeu în noi! Şi cum Îl putem primi mai bine decât ca o hrană şi băutură? Fără mâncare omul se stinge. La fel şi fără Hristos-Pâinea vieţii, spiritual ne stingem, căci omul nu poate trăi decât vremelnic departe de Izvorul vieţii. Pâinea vieţii ne oferă veşnicia! Ni-L oferă pe Dumnezeu!Ne hrănim cu Dumnezeu, pentru a rămâne cu Dumnezeu pentru totdeauna. Adică tocmai ceea ce primii oameni nu au înţeles şi au pierdut prin neascultare, alegând o altă…”hrană”, una care le-a adus moartea, efemerul, suferinţa…
De aceea, în Rugăciunea domnească Mântuitorul ne învaţă să cerem cu credinţă: „pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi…”. Astăzi şi pururea…
