Caut cum cată-n munte minerul
Vâna de aur a tainicei mine
Ci muntele pentru mine e Cerul
Cu gândul sfredel să ajung la Tine.
Sleit dau ocol orbecăind
Cad, îngenunchez la poalele genunii,
Şi iată, călăuză în piatră lucind
Filonul de aur dumnezeiesc al rugăciunii.
-
de Vasile Voiculescu
(Marţi, 10 decembrie 1957)
august 25, 2008 la 6:16 pm |
Capatul acestei cautari a sensului vietii este intalnirea cu Dumnezeu, care reprezinta divinitatea suprema.Asa cum aurul, metalul pretios aflat ascuns in pantecele muntilor, nu straluceste in fiecare zi in viata minerilor, asa pamanteanul nu are mereu privilegiul de a-l intalni pe Dumnezeu, decat dupa indelungi cautari, cand se realizeaza “inaltarea” sa spirituala… Dar o intrebare persista, dupa lectura acestei poezii: Cati din noi reusesc sa-l gaseasca pe Dumnezeu?
august 25, 2008 la 6:52 pm |
Bun venit Mada!Mulţumiri pentru comentariu. Poezia lui Voiculescu va rămâne mereu o încântare pentru suflet. Iar metaforele pe care el le “presară” în versuri sunt adevărate mărgăritare.
“Câţi dintre noi reuşesc să-L găsească pe Dumnezeu?” – răspunsul îl dă chiar poetul. În titlu el exprimă tocmai…căutarea! Apoi menţionează efortul, dificultatea căutării:”Sleit dau ocol orbecăind//Cad, îngenunchez la poalele genunii…”, dar şi raza de speranţă, nădejdea că efortul nu e în zadar. “Călăuza” în această căutare e rugăciunea, ce-n noaptea căutării “luceşte” pe calea spre Dumnezeu….Chiar ea ne-arată calea! Ne dă lumină şi putere…
Te mai aşteptăm aici!