de Radu Gyr
Morminte dragi, lumină vie,
Sporite într-una an de an,
Noi v-auzim curgând sub glie
Ca un şuvoi subpământean.
Voi aţi luminat cu jertfe sfinte
Pământul până-n temelii,
Căci arde ţara de morminte
Cum arde cerul de făclii.
Ascunse-n lut, ca o comoară,
Morminte vechi, morminte noi,
De vi se pierde urma-n ţară,
Vă regăsim mereu în noi.
De vi s-au smuls şi flori şi cruce
Şi dacă locul nu vi-l ştim,
Tot gândul nostru-n el v-aduce
Îngenunchieri de Heruvimi.
Morţi sfinţi în temniţi şi-n prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi-n furtuni,
Noi am făcut din voi icoane
Şi v-aşezăm pe frunţi cununi.
Nu, nu plângem lacrimă de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu, neamul nostru nu va plânge,
Ci se cuminecă prin voi!
