Cerul plânge în lacrimi de lumină

Pământul râde-n întuneric.

Cerul abundă de-adevăr

Pământul seacă-ntr-atâta minciună.

Cerul împarte slujire,

Pământul înmulţeşte răutate.

Cerul se bucură-n jertfire,

Pământul geme-a-nălţare de eu.

Cerul se topeşte-n iubire,

Pământul îngheaţă de ură.

Cerul împrăştie sămânţă de viaţă,

Pământul culege neîncetat moarte.

Între pământ şi cer

E distanţă de-o cruce

Cerul făcându-se pământ

Ca pământul să devină cer.

De la cer la pământ

E cale de-o viaţă,

Născută în palme străpunse

Şi dăruită pentru veşnicie.

de Beatrice Grindei

În ziua în care creştinii comemorează sărbătoarea  “Înălţării Sfintei Cruci“, curţile şcolilor de pe tot cuprinsul ţării au răsunat de glasurile tinere, pline de voioşie, ale elevilor întorşi din vacanţa mare. Bucuria revederii a fost foarte mare. Nerăbdarea de a povesti  momentele frumoase din vacanţă, a fost la fel de mare.

Porţile şcolilor s-au deschis larg, primind deopotrivă pe profesori şi pe elevi. Este un nou început, cu multe speranţe, cu dorinţa sinceră de a duce la bun sfârşit acest drum început acum. Un drum al cunoaşterii, al formării, al devenirii. Fiecare generaţie de oameni a trecut prin acest “parcurs” al şcolii – locul unde ne formăm ca oameni adevăraţi de care societatea are nevoie.

Şi la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Slobozia,  anul şcolar 2009 -2010 a început sub semnul bucuriei şi al optimismului. În clinchetul primului clopoţel, domnul profesor Frâncu Paul – directorul Colegiului, a urat un călduros bun venit elevilor şi profesorilor din această şcoală de prestigiu ialomiţeană. Domnia sa a subliniat dorinţa ca şi în acest şcolar elevii Colegiului din Slobozia să obţină rezultate meritorii la învăţătură şi concursurile şcolare, sub îndrumarea dascălilor lor.

Mult succes tuturor în noul an şcolar!

]]> http://oradereligie.wordpress.com/2009/09/14/a-inceput-scoala/feed/ 0 Alex DSC08920 DSC08924 DSC08927 DSC08928 DSC08930 DSC08931 http://oradereligie.wordpress.com/2009/09/05/rugaciunea-2/ http://oradereligie.wordpress.com/2009/09/05/rugaciunea-2/#comments Sat, 05 Sep 2009 09:49:19 +0000 Alex Androne http://oradereligie.wordpress.com/?p=1493 ]]>

„Rugăciunea este, cred, pentru oricine, ca apa pentru un om însetat. E leacul ce-l avem pentru cea mai ameninţătoare uscăciune dintre toate – uscăciunea sufletului. Aşa cum trupurile noastre nu pot trăi fără apă (suntem precumpănitor apă, nu-i aşa?), la fel sufletul nostru are nevoie de rugăciune. Altfel ne uscăm şi pierim….”

Marian Munteanu

(liderul studenţilor din Bucureşti în anul 1990)

Campanie publică de menţinere a religiei ca disciplină în şcoli

COMUNICAT DE PRESĂ

“Şcoala românească s-a născut în Mânăstire!”

Asociaţia “Lăcaşuri Ortodoxe” non-profit, neguvernamentală, apolitică, cu personalitate juridică potrivit legii (înreg. CIF 25492592/ 28.04.2009) în ideea “apărării intereselor membrilor săi, a protecţiei şi promovării valorilor ortodoxe” (extras din actul constitutiv al asociaţiei) demarează Campania publică de susţinere a demersului Patriarhiei Române privind menţinerea Religiei ca disciplină obligatorie în şcoli, invitând Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe dar şi ale celorlalte culte recunoscute în România, în susţinerea acestei iniţiative, în această scurtă perioadă, în care au loc în viaţa politică a ţării dezbateri pe marginea acestei teme.

Prin demersul său, Patriarhia Română reaminteşte că, potrivit art. 32. alin. (7) din Constituţia României, „în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. Acest drept constituţional redobândit după 1990 reprezintă un act de dreptate şi o reparaţie morală faţă de abuzurile comise în această privinţă de regimul comunist ateu în anul 1948, când disciplina religie a fost îndepărtată din învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Amintim în acest sens că, prin predarea religiei, se urmăreşte realizarea unui climat moral-creştin care să contribuie la buna înţelegere şi armonie în societate, exact în perioada în care Comunitatea Europeană demonstrează şi solicită asigurarea acestuia din partea statelor membre.

„Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă”, susţinea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul din cadrul campaniei “Nu vrem liceu fără Dumnezeu!”.

Lansăm, prin urmare, astăzi, 21 august 2009, apelul nostru către Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe şi ale celorlalte culte religioase, de a se coaliza în vederea susţinerii menţinerii statutului Religiei ca disciplină şcolară parte a trunchiului comun, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Adeziunile Dvs. pot fi trimise pe adresa religieinscoala@lacasuriortodoxe.ro

iar ele vor fi afişate (cu link) pe pagina noastră destinată special acestei Campanii, alăturat demersului Patriarhiei Române.

Pentru mai multe explicaţii, dati click AICI.

În duminica a treia după Rusalii, în Catedrala episcopală din Slobozia, cu hramul „Înălţarea Domnului“, a avut loc ceremonia instalării noului Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor – Preasfinţitul Părinte Vincenţiu. Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a numeroşi invitaţi – membrii ai Sfântului Sinod, preoţi, diaconi, monahi şi monahii, oficialităţi şi numeroşi credincioşi din cuprinsul Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Instalarea noului ierarh a avut loc după slujba Sfintei Liturghii oficiată de către Preafericitul Daniel. Preafericirea Sa l-a prezentat pe noul episcop al credincioşilor din Bărăgan, evocând mai întâi personalitatea celui ce a fost Preasfinţitul Episcop Damaschin Coravu, mutat la cele veşnice în primăvara acestui an.

Preasfinţitul Părinte Vincenţiu a fost întâmpinat cu bucurie, primind numeroase urări pentru o vrednică şi rodnică arhipăstorire, după ce ani de zile a slujit ca episcop vicar patriarhal.

Mai multe despre acest eveniment puteţi citi şi aici.

Fiecare dintre noi ne amintim de emoţia primei zile de şcoală. Când, prichindei fiind, ţinând strâns măna mamei, cu multă emoţie în suflet păşeam pentru prima dată pragul şcolii. Locul unde aveam să petrecem unii dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre: anii copilăriei şi ai adolescenţei. Câte întâmplări frumoase, câţi colegi, prieteni, învăţători, profesori, oameni dragi! Dar anii trec atât de repede şi dintr-o dată vedem cum în locul prichindeilor de odinioară, au „înflorit” nişte tineri frumoşi, plini de energie şi optimism, gata să ia viaţa în piept cu curaj şi pricepere…

Cel puţin la fel de emoţionantă ca şi prima zi de şcoală, este …ultima zi petrecută pe băncile şcolii. O zi în care impresiile şi emoţiile puternice sunt mai multe ca oricând, când fiecare elev conştientizează că o etapă importantă din viaţa sa tocmai s-a încheiat. Pentru că, dincolo de porţile licelui, se deschid dintr-o dată perspective noi, provocări serioase, viaţa în toate aspectele ei atât de reale…

Şi în acest an, o nouă.promoţie de absolvenţi avea să păşească pe porţile Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia. Vineri, 13 iunie, la orele 8,30 în curtea Colegiului a început ceremonia sfârşitului de an şcolar, marcată de câteva evenimente deosebite: premierea elevilor olimpici care au „cules” o mulţime de premii la olimpiadele şcolare naţionale, concursuri şcolare naţionale şi diverse competiţii de prestigiu, premierea elevilor cu cele mai bune rezultate şcolare, de la fiecare clasă a Colegiului, „ultimul clopoţel” şi ultima intrare a elevilor din clasa a XII-a în sălile de clasă, predarea „cheii succesului” de către elevii dintr-a XII-a către „bobocii” din clasa a IX-a… precum şi alte momente pline de semnificaţii atât de frumoase.

Înaintea tuturor acestor etape ale zilei de vineri, un moment cu totul emoţionant a fost anunţarea de către domnul profesor Buzu Vitalie – Directorul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia – a faptului că doi dintre cei mai de seamă dascăli ai celei mai prestigioase şcoli ialomiţene, se vor retrage la pensie după zeci de ani de muncă susţinută şi realizări remarcabile. Este vorba de doamna Istrate Ioana – profesor de chimie cu realizări de excepţie, care din 1972 şi până în prezent a activat numai în cadrul Colegiului „Mihai Viteazul” şi domnul Antonescu Gheorghe – eminent profesor de limba şi literatura română. Rezultatele obţinute în atâţia ani de muncă la catedră, cu dăruire şi pasiune, vorbesc de la sine despre aceşti mari dascăli care fac cinste învăţământului românesc. În cuvântul pe care fiecare l-a rostit cu emoţie, cei doi profesori şi-au exprimat bucuria de a fi muncit într-o şcoală care a dat an de an numai elevi cu rezultate remarcabile, atât în plan profesional, cât şi personal. Şi elevii care i-au avut profesori, au mulţumit doamnei Istrate şi domnului Antonescu pentru eforturile pe care aceştia nu au precupeţit să le depună pentru o pregătire de excepţie a atâtor generaţii de elevi.

Premii…diplome…

“Piticii” de la clasa a V-a ureaza mult succes la Bac colegilor de la clasa a XII-a.

“Premiantele”

“Ultimul clopotel”

A fost o zi atât de frumoasă, o zi de neuitat, o zi cu emoţii de care absolvenţii de azi îşi vor aminti peste ani mereu cu drag. La fel cum îşi vor aminti de colegi, prieteni, profesori, momente frumoase… şi de şcoala lor dragă.

Departe de noi e răsăritul…

În inimile noastre soarele a apus deja!

Căutăm urme de fum,

Dar speranţa a ars în tăcere.

Departe de noi e abisul…

De privim în jos, suntem în el!

Căutăm răspunsuri fără cuvinte,

Dar noi am încetat să mai vrem.

Departe de noi e iubirea…

În noi, izvorul ei a secat!

Căutăm paşi fără urmă,

Căci tălpile ne sunt arse de dor.

Departe de noi sunt uşi închise…

Şi în spatele lor, suflete care mor!

Căutăm pe Dumnezeu în întuneric,

Căci cu lumina, ar fi fost o lume aproape perfectă…

de Elena-Alina Tătaru

(clasa a XI-a F)

Duminică 26 aprilie 2009, în Duminica Tomii, creştinii ortodocşi din Ialomiţa şi Călăraşi au condus pe ultimul drum pe cel ce vreme de 9 ani le-a fost păstor duhovnicesc – Prea Sfinţitul Episcop DAMASCHIN CORAVU, plecat la cele veşnice în seara zile de 23 aprilie.

Ceremonia înmormântării a avut loc la Catedrala episcopală din Slobozia, impresionant lăcaş de închinare a cărei construcţie a fost finalizată chiar în timpul păstoririi Prea Sfinţitului Damaschin.

La slujba înmormântării a participat o mulţime impresionantă de oameni ce au venit să îi aducă un ultim şi pios omagiu celui ce a fost Episcopul Damaschin. Slujba a fost oficiată de un sobor de ierarhi şi preoţi în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Daniel, înconjurat de Mitropoliţi, Episcopi, călugări, preoţi. Au participat oficialităţi, oameni care l-au cunoscut pe prea Sfinţitul Damaschin şi credincioşi din cuprinsul întregii Eparhii. În cuvântările care s-au rostit, a fost evocată personalitatea Prea Sfinţiei Sale – figură marcantă a Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii.

Trupul neînsufleţit al Prea Sfinţitului Damaschin a fost depus într-o criptă în interiorul Catedralei episcopale.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

În noaptea zilei de 23 aprilie 2009, ziua în care creştinii l-au prăznuit pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, s-a mutat la Domnul Prea Sfinţitul Părinte DAMASCHIN – Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Vestea morţii fulgerătoare a surprins pe toată lumea, mai ales pentru că în urmă cu doar câteva zile, Prea Sfinţia Sa a participat la slujbele deniilor şi a oficiat slujba Învierii Domnului la Catedrala Epsicopală din Slobozia, bucurându-se să fie în mijlocul credincioşilor, ca de fiecare dată. A doua zi de Paşti s-a deplasat la parohia Miloşeşti din Protoieria Slobozia, binecuvântând şi pe fiii duhovniceşti din această parte a Bărăganului. Un program încărcat, cu multe activităţi, desfăşurate cu aceeaşi dragoste faţă de Biserica lui Hristos pe care a slujit-o cu multă dăruire toată viaţa. O neaşteptată suferinţă a curmat brusc acest drum al slujirii şi al dăruirii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Iată câteva date biografice despre Prea Sfinţitul Episcop Damaschin:

- s-a născut în oraşul Craiova, la 14 septembrie 1940, din părinţii Ioan şi Elisabeta, oameni dreptcredincioşi, primind la botez numele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

- a urmat cursurile şcolii primare şi elementare în comuna Borăscu-Gorj (1946 – 1953) iar apoi şi-a îndreptat paşii spre studiile teologice, din dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu:

1956 – 1961 – Seminarul Teologic din Craiova

1961 – 1965 – Institutul Teologic Universitar din Bucureşti

1965 – 1968 – studii de doctorat în Teologie la Bucureşti, specialitatea Istoria Bisericii Ortodoxe Române

1970 – 1979 – studii de doctorat în Teologie la Universitatea din Atena, unde a obţinut titlul de doctor în Teologie cu lucrarea „Rugăciunea Domnească. Studiu filologic, istorico – teologic si ermineutic” (1979)

- numit profesor la Seminarul Teologic din Craiova (1968 -1970 si 1979 -1980).

- la 16 iulie 1980 a fost ales episcop – vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (1980 – 2000),  instalarea având loc la data de 21 septembrie 1980.

- la data de 24 februarie 2000 a fost ales de catre Colegiul electoral bisericesc Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, instalarea sa având loc la data de 25 martie 2000.

Prea Sfinţitul Damaschin Coravu a îndeplinit şi următoarele funcţii:

- din 1986 – membru al Societăţii Elene de Studii Biblice;

- din 1990 – preşedinte al colegiului de redacţie al publicaţiei “Vestitorul Ortodoxiei” – periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Romane;

- din 1992 – vicepreşedinte al Societăţii Biblice Interconfesionale din România;

- din 1992 – profesor la Facultatea de Teologie din Craiova;

- 1992 – 2000 – decan al Facultăţii de Teologie din Craiova;

- 2000 – ales senator pe viaţă al Senatului Universităţii din Craiova.

- Activitatea ştiinţifică a P.S. Dr. Damaschin cuprinde peste 60 de titluri, cărţi, studii, articole, reportaje, recenzii, etc., publicate în ţară şi străinătate.

(1940-2009)