“De undeva de sus”

ianuarie 10, 2009

Sfintele Sărbători au trecut. Bucuria acestor zile sfinte ne-a umplut inimile. Casele creştinilor au răsunat de colindele sfinte, de bucuria Naşterii Pruncului Sfânt şi Mântuitor. An de an retrăim cu emoţie acest eveniment unic. Şi chiar dacă zilele Crăciunului au trecut, bucuria acestui mare praznic trebuie să o păstrăm în inimile noastre. Şi să o spunem tuturor, de câte ori putem, ca pe o mărturisire de credinţă:

ingeras

 

„În infinitul cerului locuim noi, îngeraşii, străjerii oamenilor.

Eu sunt cel mai mic momentan, aşa că încă nu am un copil pe care să îl urmez peste tot unde merge.

Este prima dată în viaţă când prind Crăciunul. Părinţii mei mi-au spus povestea lui Iisus, cum Fecioara Maria L-a născut pe paie într-o iesle. Abia aştept să aud colindele copiilor… nu am ascultat niciodată şi vreau să îmi crească aura când le voi auzi, pentru că melodia lor este înduioşătoare… sau cel puţin aşa mi s-a spus.

Mmmm!… acesta trebuie să fie mirosul cozonacilor… Părinţii mei mi-au spus că oamenii fac o prăjitură specială care poartă acest nume şi care deschide cerurile cu aroma ei. Am crezut că exagerează, însă au avut dreptate… Chiar acum mi-aş lua zborul spre Pământ să gust şi eu, însă oamenii nu mă pot vedea.

Se lasă seara…câte grupuri de copii sunt pe stradă! Aceştia sunt colindătorii care vestesc Naşterea Domnului Iisus Hristos? Mă lămuresc eu acum!”

De departe, din faţa unei uşi se aud clopoţei şi glasuri de copii cântând colinde tradiţionale: „Trei păstori”, „Asta-i casa cea frumoasă”, „Florile dalbe”, „Ziurel de ziuă”.

„Ah, ce glas duios, ce mesaj divin…deja simt că îmi iau zborul…”

După multe ore de cântat copiii s-au întors acasă cu sacoşele pline de covrigi, nuci, mere.

„Acum totul s-a cufundat în linişte… casele au ferestrele luminoase ce dau impresia de căldură. Cred că toţi copiii stau cu părinţii lor în jurul bradului împodobit cu steluţe, globuleţe şi îngeraşi de sticlă. Este Ajunul Crăciunului şi toţi oamenii au sufletul împăcat şi curăţat datorită postului şi împărtăşirii cu sfântul Sânge al Domnului.”

inger-la-betleem

„25 decembrie… cât am aşteptat ziua acesta… de când mi-au apărut primele pene în aripioare. Este dimineaţa devreme. Oamenii se îmbracă frumos şi se duc la slujbă, acasă la Domnul. Copii, tineri, adulţi şi bătrâni, toţi se îndreaptă fericiţi spre biserica al cărei clopot bate vesel vestind încheierea slujbei.”

***

Ajunşi acasă, oamenii se întâlnesc, reunindu-şi familiile în jurul meselor mari, pline de bunătăţi, copiii arătându-şi unul altuia cadourile găsite sub brad în această dimineaţă.

***

„După ce au mâncat, copiii au ieşit afară să se joace în zăpada albă şi pură. În acest moment mi-aş dori să fiu cu ei acolo, să mă bucur de bucuria lor şi să mă joc şi eu alături de ei până seara. Nu pot însă pentru că la noi începe corul îngerilor să cânte şi să ducem mai departe vestea că S-a născut Mântuitorul!”

 

Gherna Laura-Florina

Clasa a-IX-a A

Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Slobozia


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.