Rugăciunea copiilor

 

credinta_pura.jpg Cu toţi ne aducem aminte de copilărie. Şi o facem cu emoţie, cu nostalgie. Şi recunoaştem că este cea mai frumoasă şi mai pură perioadă din viaţa noastră Candoare, nevinovăţie, seninătate, joc, prietenie cu toată lumea, bucurie… Lucruri minunate pe care înaintarea în vârstă ni le diminuează. Dar le regăsim cu drag în fiecare chip de copil pe care îl întâlnim.

În amintirea clipelor din copilărie, sălăşluieşte şi emoţia primei rugăciuni. Mânuţele împreunate, căpşorul ridicat spre icoană, vocea candidă ca un clopoţel, rostind cu fermitate cuvintele rugăciunii, pe care copilul le simte importante, către Doamne-Doamne care priveşte cu dragoste pe toţi copiii Săi.

Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor”(Matei 19,14) – sunt cuvintele prin care Mântuitorul Hristos a binecuvântat nevinovăţia copiiilor. Şi prin care ne-a arătat calea pe care putem dobândi iubirea sa deplină, mântuirea. Să căutăm întreaga viaţa să păstrăm puritatea copilăriei, candoarea, nevinovăţia primilor ani. Acel mod curat de a înţelege lumea, nepervertit de răutăţile din jur, de egoism, de meschinărie, de aroganţă şi neiubire. Şi poate aşa îi vom înţelege mai bine pe cei mici, pe copii şi pe tineri. Fără să mai vorbim de acel frustrant „conflict între generaţii”, atât de nefiresc.

Această imagine – copilul şi căţelul său – ne poate reaminti de acea seninătate pe care o aveam întotdeauna când rosteam înainte de culcare „Înger, Îngeraşul meu…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: