Despre ora de religie în şcoală

biserica.gif În contextul dezbaterilor din ultima vreme, pe marginea proiectului noii Legi a Învăţământului din România, s-au purtat numeroase discuţii, polemici, cu privire la statutul orei de educaţie religioasă în învăţământul liceal. Vă prezentăm mai jos un punct de vedere în acest sens, susţinut prin numeroase petiţii şi memorii de oameni din întreaga ţară. Toti cei care susţin aceste demersuri şi sunt de acord ca ora de religie să rămână o componentă importantă în educaţia tinerilor în şcoală, pot subscrie la adresa de mai jos:

http://www.petitiononline.com/PRCDOLL/petition .html

Marginalizarea Religiei în învăţământul contemporan.
Consideraţii pornind de la statutul Religiei în proiectul Legii Învăţământului Preuniversitar

pr.prof.dr. Dorin Opriş, ISJ Alba
prof.dr. Monica Opriş, Şc. cls. I-VIII “Ion Agârbiceanu” Alba Iulia

În contextul dezbaterilor asupra proiectului Legii Învăţământului Preuniversitar constatăm cu regret faptul că în învăţământul liceal Religia [este propusă spre a fi eliminată] dintre disciplinele de învăţământ, parte a trunchiului comun (conform art. 10 al. 1). De asemenea, decizia de a frecventa totuşi la liceu Religia, ca disciplină facultativă, este trecută exclusiv în seama elevului, după ce acesta a împlinit vârsta de 16 ani (cf. art.10 al.2).

Religia este o creaţie divină menită să-i deschidă omului în mod deplin perspectiva divinităţii. Religia reflectă chipul spiritual al existenţei generale, umane şi universale, reprezintă o organizare cu totul superioară a existenţei, descrie o realitate supremă şi completă a lumii, pentru toată dimensiunea existenţei sale, începând cu creaţia.

Din punct de vedere social, într-o lume caracterizată de o tot mai mare diversitate etnică şi religioasă, educaţia religioasă propune cunoaşterea propriei identităţi, dar în egală măsură şi a celor de alte credinţe şi convingeri, favorizează incluziunea socială şi contribuie la depăşirea prejudecăţilor şi a oricăror forme de discriminare. Învăţătura creştină promovează respectul reciproc şi valorizarea semenilor ca principii fundamentale, iar o educaţie religioasă bazată pe acestea poate contribui în mod decisiv la formarea unei societăţi pluraliste, a convieţuirii în armonie cu aproapele.

Fără îndoială, fiecare om se raportează la realitate în mod pragmatic, prin voinţă, acţiune, dar şi la nivel spiritual, prin credinţă, atitudine. De aceea, nici un sistem educativ nu poate atinge plenitudinea în condiţiile în care marginalizează sau omite una din componentele ei fundamentale; o educaţie integrală presupune, pe lângă latura intelectuală, morală, estetică, tehnologică, şi o componentă religioasă. Raportul dintre aceste laturi ale educaţiei şi modul în care fiecare dintre acestea contribuie la atingerea idealului şi a finalităţilor educaţionale într-un anumit sistem social sunt precizate prin normative legale, aşa cum se doreşte noua lege privind învăţământul preuniversitar.

Prezenţa Religiei în planurile cadru ale ţărilor din Uniunea Europeană este o realitate, o tradiţie chiar. În faţa noilor provocări ale lumii moderne, în special a terorismului şi a extremismului religios determinat în special de interferenţele dintre populaţii cu religii şi culturi diferite, sistemele educative europene, pregătesc abordări noi, cu un rol sporit al religiei, care să conducă la realizarea unor raporturi sociale favorabile, inclusiv prin valorificarea potenţialului formativ-educativ al religiei în general, şi al celei creştine, în special.

Într-un context cum este cel al actualelor dezbateri, credem că trebuie să se pună problema unei congruenţe între spiritul şi structura Legii Învăţământului Preuniversitar, aflată în plină dezbatere. În art. 3 al.1-2 se afirmă faptul că “învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe valorile democraţiei, ale diversităţii culturale, pe aspiraţiile individuale, sociale şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale în contextul valorilor europene. Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă şi armonioasă a personalităţii individului în vederea integrării eficiente în societatea cunoaşterii.” Analiza acestor aspiraţii ale proiectului noii Legi conduce la următoarea întrebare: Care este fundamentul pe care se urmează să se sprijine latura formativ-educativă a sistemului de învăţământ pe care doreşte să-l construiască pentru tânăra generaţie noul sistem legislativ?

În mod evident, realizarea idealului educaţional propus de actualul proiect de lege nu este posibilă fără o formare a personalităţii elevilor care să cunoască valorile învăţăturii creştine, cea care îl conduce pe om spre respectarea conştientă, pe baza unei motivaţii interioare pozitive, a valorilor democraţiei, a diversităţii culturale sau religioase, de sprijinire a semenilor pentru atingerea aspiraţiilor individuale şi sociale. Legea îşi propune şi să contribuie la păstrarea identităţii naţionale în contextul valorilor europene. Este binecunoscut faptul că identitatea naţională şi valorile pe care le respectă şi promovează în lume poporul nostru au izvoare creştine. O educaţie religioasă la liceu nu este doar un demers religios, social şi cultural, ci este şi o cale pentru formarea unor reprezentări corecte şi temeinice privind cultura naţională şi universală, stimularea dialogului intercultural din perspectiva libertăţii şi egalităţii între semeni pe care le propune la modul cel mai înalt religia creştină, educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, pentru cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral civice, faţă de arte şi a respectului faţă de natura şi de mediul înconjurător, care sunt de fapt finalităţi ale legii (art. 4, al. c-e).

Educaţia religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului, în baza valorilor şi atitudinilor pe care aceasta le propune. Educaţia religioasă reprezintă şi un mijloc de cunoaştere a trecutului istoric şi a valorilor culturale produse de creştinism vreme de două milenii. O înţelegere superioară a Religiei, a capacităţii sale formative excepţionale prin valorile pe care le promovează poate contribui în mod decisiv la atingerea finalităţilor pe care legea în discuţie şi le propune. Este de mirare deci că o lege care îşi propune în partea sa pedagogică un ideal şi finalităţi în concordanţă cu valorile religiei creştine, elimină disciplina Religie la anii „marilor întrebări ale vieţii”, ai unei înţelegeri în esenţa acesteia, la vârsta la care se poate forma o spiritualitate superioară, autentică.

Articolul 6 al.1 al proiectului Legii la care facem referire prevede în mod explicit faptul că frecventarea obligatorie la forma de zi a învăţământului preuniversitar încetează la vârsta de 18 ani. De asemenea, la art. 133 al. 1-2 se stabileşte faptul că “părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor. Asupra dreptului copilului minor de a urma şcoala în limba română sau în limba unei minorităţii naţionale, hotărăşte părintele sau tutorele legal instituit.” Constatăm o incoerenţă internă a proiectului de lege: pe de o parte hotărăşte imposibilitatea unui elev minor de a-şi alege singur forma de învăţământ sau limba de studiu, decizii dealtfel importante pentru viaţă, dar în acelaşi timp îi oferă acestuia întreaga responsabilitate în a-şi alege religia sau confesiunea, fapt ce constituie o decizie cel puţin la fel de importantă şi cu efecte majore pentru toată viaţa.

Liceul trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză valorile promovate de educaţia religioasă, în urma prezentării corespunzătoare a acestora în cadrul şcolar. Pornind de la faptul că în perioada liceului elevii studiază la diferite discipline de învăţământ din cadrul trunchiului comun, între care Biologia, Geografia, Istoria sau Filosofia, teorii ştiinţifice şi concepţii privind originea şi evoluţia vieţii şi a omului, iar acest lucru este considerat firesc, chiar dacă unele dintre acestea sunt reformulate periodic în urma dezvoltării ştiinţei, prin eliminarea Religiei din învăţământul liceal se încalcă principiul nediscriminării, enunţat la art. 8 al.1 lt.f din proiectul Legii, întrucât elevii sunt privaţi de o informare şi de o formare din perspective multiple (inclusiv din punct de vedere religios), pe baza eticii educaţionale.

Părinţii aşteaptă din partea şcolii o ofertă educaţională care să includă educaţia religioasă ca factor de apropiere faţă de adevăratele valori şi tradiţii religioase şi culturale, de echilibru faţă de asaltul nonvalorilor morale din societatea noastră şi faţă de promovarea tot mai agresivă a violenţei şi imoralităţii prin mass-media. Reprezintă deja o realitate pentru societate probleme precum recrudescenţa cazurilor de suicid la elevi, creşterea toxicomaniei şi a infectării cu HIV/ SIDA în rândul tinerilor, înmulţirea alarmantă a cazurilor de violenţă în care sunt implicaţi tineri, în şcoală şi în afara acesteia, accelerarea maturizării tinerilor, în special ca urmare a vizionării de programe TV inadecvate vârstei acestora, fără o înţelegere adecvată a efectelor complexe ale sexualităţii asupra întregii personalităţi. În aceste condiţii considerăm că o educaţie religioasă la liceu poate să ofere tinerilor o înţelegere superioară a vieţii şi a valorii acesteia, precum şi un suport puternic pentru rezolvarea propriilor probleme.

Forma actuală a Legii Învăţământului Preuniversitar identifică dezvoltările din domeniul ştiinţelor educaţiei, adaptate la contexte variate de practică şcolară, drept fundamente pentru realizarea finalităţilor şcolii româneşti (art. 4 al.2). În acest sens, considerăm că interesul constant al ultimilor ani pentru domeniul educaţiei religioase, atât în plan internaţional, materializat prin derularea de proiecte europene de mare anvergură centrate pe studiul domeniului, precum şi în plan naţional, concretizat prin apariţia, în ultima perioadă, de multiple lucrări privind educaţia religioasă, didactica religiei, precum şi de lucrări privind cercetarea pedagogică în domeniul educaţiei religioase, elaborate de către cadre didactice universitare din domeniile pedagogiei şi teologiei, este de natură să contribuie nu numai la fundamentarea educaţiei religioase, ci la dezvoltarea sistemului educaţional românesc, în ansamblul său.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Discuţii pe marginea acestui memoriu veţi găsi şi la adresa:

http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/01/22/marginalizarea-religiei-in-invatamantul-contemporan/

Anunțuri

One Response to Despre ora de religie în şcoală

  1. botez spune:

    Nu mi se pare corecta aceasta formulare: Religia este o creaţie divină menită să-i deschidă omului în mod deplin perspectiva divinităţii.
    Aici veti gasi definitia religiei :
    http://dexonline.ro/search.php?cuv=religie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: