Ziarul Lumina de duminică – nr. 19/11 mai 2008

Numărul din data de 11 mai 2008 al ziarului Lumina de duminică (vezi aici) – săptămânal de spiritualitate şi atitudine creştină, ne oferă ca de obicei o serie de articole şi teme interesante, din care spicuim şi recomandăm:

Fizica cuantică şi minunile credinţei – articol semnat de părintele diacon Sorin Mihalache din cadrul Centrului pentru Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă Iaşi. Un articol foarte interesant prin care autorul propune şi realizează conexiuni deosebite între discursul ştiinţific şi cel religios, un demers foarte interesant în contextul gândirii postmoderne specifice unei societăţi ultratehnologizate şi industriale, pentru care adevărurile de credinţă sunt cel mult mituri, poveşti. Cultura, credinţele şi reprezentările despre realitate sunt afectate adesea şi într-o mare măsură de datele ştiinţelor. Multe dintre achiziţiile modernităţii culturale, ştiinţifice sau tehnice par total incompatibile cu evenimentele credinţei. Într-adevăr, viaţa veşnică nu poate fi un obiect de studiu pentru ştiinţe, aşa cum nici sufletul nu poate fi surprins, în vreun fel, în laborator. Faptele şi adevărurile credinţei sunt în afara tabloului obişnuit despre realitate pe care ni-l dau simţurile comune. Pentru mulţi dintre semenii noştri, credinţa nu este un act firesc, tocmai pentru că adevărurile ei nu sunt acceptate de către toţi, şi sunt împotriva simţului comun. Cum este posibil ca Hristos să fi înviat din morţi? Acceptarea minunilor credinţei presupune curaj, sfidarea logicii şi mai mult decât un dram de poezie: un pic de nebunie. În ultimul secol însă, unele rezultate ştiinţifice remarcabile au contrazis felul uniform sau monoton de reprezentare a structurii materiei sau a fenomenelor fizice. Aceste rezultate arată că, în lumea fizică, lucrurile nu sunt doar aşa cum noi le intuim, din perspectiva propriilor noastre experienţe. Nu tot ceea ce se petrece în natură se arată ca fiind credibil şi uşor de explicat. Este adevărat, nici raţiunea noastră singură, nici simţurile noastre nu ne pot procura în mod direct vreo evidenţă despre viaţa de dincolo, pentru a ne întări în vreun fel convingerile. Ştiinţa nu poate depăşi lumea şi marginile ei, în nici un fel. Cine poate trece dincolo? Fără Învierea lui Hristos toate se termină aici. Totuşi, nu este lipsit de relevanţă faptul că fizica amendează felul monoton de a privi lumea, incapabil să accepte sincopele sau surprizele.

Un articol care propune nişte provocări interesante celor ce încă mai văd lucrurile într-un mod strict unilateral. Acceptarea complexităţii adevărului, precum şi a relativismului adevărurilor ştiinţifice, reprezintă doar un prim pas spre cunoaşterea ADEVĂRULUI suprem, spre care omul tâmjeşte dintotdeauna (vezi întreg articolul AICI ).

Povestea unui supravieţuitor al prigoanei sovietice o mărturie cutremurătoare a Părintelui Pavel Adelheim – preot ortodox uncrainean, provenind dintr-o familie renumită, cu origini germane, una dintre milioanele de victime ale regimului sovietic totalitar, în timpul căruia au fost omorâţi o mulţime de episcopi, preoţi, călugări, în lagăre, închisori sau exiluri chinuitoare. Cei care au supravieţuit, au reuţit să depună mărturia lor sfântă, pentru noi, generaţiile care trebuie să cunoaştem şi să preţuim sacrificiul atâtor oameni. Pentru Biserica Ortodoxă Rusă, Revoluţia bolşevică din 1917 a însemnat începutul unei peroade de încercări cumplite, de suferinţe şi sacrificii ale căror urme sângerânde se mai pot vedea până astăzi în această ţară imensă ca întindere şi o mare forţă a lumii creştine. Părintele Pavel Adelheim este doar unul dintre mărturisitorii unor vremuri atât de tulburi, când recunoaşterea credinţei creştine era un act de curaj nebunesc, cu urmări tragice pentru cei ce îndrăzneau asemenea lucru. Anii petrecuţi de sfinţia sa în exil, în Uzbekistan, unde a ridicat şi o biserică, aveau să-i marcheze întreaga existenţă pentru totdeauna. Un articol cu mărturisiri emoţionante, în traducerea diac. Eugeniu Rogoti ( vezi întreg articolul AICI).

Marea taină a Sfintei Treimi – articol semnat de dl. conf.univ. dr. Dan Chiţoiu de la Facultatea de Filosofie a Universităţii „A.I.Cuza” din Iaşi, ne relevă dogma principală a religiei creştine din perspectiva unui filosof contemporan. O scurtă incursiune în istoria doctrinei creştine şi în special în ceea ce priveşte triadologia, aşa cum s-a sedimentat în timp această învăţătură fundamentală a tuturor creştinilor.

De ce n-a înviat Hristos la oră de „maximă audienţă” – articol semnat de diac. Nicolae Pascal, ne aduce în faţă problema discreţiei, atât de mult subliniată de Mântuitorul în activitatea Sa. Astăzi smerenia, discreţia, sunt asociate în mod greşit cu slabiciunea. Toţi ajungem să credem că doar tupeiştii (în sensul negativ al cuvântului) sunt cei care se remarcă. Uităm însă că Iisus nu a înviat nici pe stadioane, nici la oră de „maximă audienţă”, pentru că Învierea nu s-a produs sub semnul trufiei. Învierea, ca experinţă absolută a umanului unit cu divinul, a fost un act smerit. Iar valoarea extraordinară a evenimentului vine tocmai din acest paradox dintre extraordinarul minunii Învierii şi liniştea smerită în care s-a petrecut.

– Evangheliile nu au fost scrise pentru noi – Cuvântul de învăţătură al Părintelui Teofil Părăian de la M-rea Sâmbăta de Sus, plecând de la miracolul Invierii Domnului, aşa cum este el descris de Sfintele Evanghelii. Cărţi sfinte care au fost scrise pentru cei contemporani acelor evenimente mântuitoare. Pentru primii creştini. Dar care s-au transmis şi generaţiilor următoare, până astăzi. Reînnoind mesajul Invierii tuturor oamenilor care au urmat primilor creştini, Apostolilor, martirilor. Învierea este şi rămâne o mare taină. Adică noi ştim că înviere înseamnă revenirea trupului la viaţă, unirea cu sufletul şi cu dumnezeirea în cazul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ştim că aceasta înseamnă învierea. Dar ea rămâne, totuşi, o taină. Sfintele Evanghelii ne relevă într-un mod unic această taină (vezi articolul AICI).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: