In memoriam – Ioan Petru Culianu

Pe 21 mai s-au împlinit 17 ani de la moartea fulgerătoare a omului de cultură Ioan Petru Culianu – istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade, se anunţa drept un strălucit continuator al operei marelui savant, împreună cu care a şi publicat o serie de lucrări importante. Născut la 5 ianuarie 1950 într-o familie de străluciţi intelectuali ieşeni (bunicul său, matematician şi rector al Universităţii din Iaşi, fusese apropiat al lui Titu Maiorescu la Junimea), Culianu s-a remarcat de tânăr ca un spirit ales, bun cunoscător al istoriei religiilor, culturii şi civilizaţiei. Vorbitor de multe limbi străine (peste şase limbi), absolvent a numeroase şcoli şi universităţi de prestigiu din Europa, avea să ajungă un universitar de mare perspectivă în America. Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, ca de exemplu: Eros et magie à la Renaissance (1984), Dictionnaire des religions (1990), The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism (1992), ş.a.

În plină forţă creatoare, promiţând un viitor strălucit în lumea ştiinţifică, moare asasinat în condiţii nici până azi elucidate, la data de 21 mai 1991. Moartea sa a însemnat o grea pierdere atât pentru cultura română, cât şi pentru lumea ştiinţifică internaţională. Ca o mărturie a erudiţiei sale, ne rămân lucrările şi cărţile publicate în timpul vieţii sau postum.

Anunțuri

4 Responses to In memoriam – Ioan Petru Culianu

  1. M.PAMFILIE spune:

    Culianu va straluci in veci printre stelele culturii romanesti…

    m.pamfilie

  2. Alex Androne spune:

    Da. aşa este. Culianu a fost şi va rămâne un om mare, o „stea” a culturii româneşti şi nu numai. Ce păcat că destinul său s-a frânt atât de timpuriu şi de tragic.
    Vă mai aşteptăm pe aici. Mulţumiri de vizită şi de cuvânt!

  3. A.Dama spune:

    Iată câteva din cele zise de Culianu despre Eliade:

    „Lecţia fundamentală pe care mi-a dat-o maestrul: să mă lipsesc de maeştri”.

    „Ştiindu-mă ‘eliadian’ în istoria religiilor, cineva bine intenţionat a încercat să mă convingă de faptul că nu făceam bine să mă angajez pe acest teren. ‘E o cale fără ieşire, Eliade a spus totul şi e vorba de un fenomen irepetabil’. ‘Te înşeli, i-am spus. Îmi rămân destule şanse, căci Eliade e pentru mine un mare exemplu, însă, din fericire, nu sunt în măsură să-l urmez‘”.

  4. Alex Androne spune:

    Mulţumiri pentru citate, A.Dama! Sunt profunde, aşa cu a fost şi autorul lor. Ce păcat că a avut parte de un aşa sfârşit tragic! Câte ar mai fi avut de spus şi de scris…
    Cum o fi fost pentru cei care au avut şansa să trăiască în preajma acestor mari oameni? Eliade, Culianu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: