Pelerin pe meleaguri româneşti (I)

Este bine ştiut că fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaştem locul obârşiei noastre, familia, oamenii, comunitatea şi istoria locului de unde ne tragem rădăcinile. La fel de bine trebuie să ne cunoaştem şi ţara, istoria, oamenii de seamă şi locurile pe care le socotim sfinte pentru neamul nostru. Locuri de care se leagă numele unor oameni iluştri sau oameni simpli, evenimente, momente de răscruce din trecutul acestui popor. Nu trebuie să trecem nepăsători pe lângă aceste locuri care ne vorbesc de la sine despre cei ce ne-au fost înaintaşi, despre cei cărora le datorăm într-un fel existenţa noastră. Nu doar faptele de vitejie rămân înscrise pe răbojul timpului, ci şi locurile sfinte, locurile pe care cei de dinaintea noastră le-au ridicat pentru sufletele lor şi pentru înălţarea sufletească a tuturor celor ce vor păşi într-însele. Biserici, mânăstiri, sihăstrii, chilii, peşteri ale unor pustnici… sunt locuri de suflet care ne mărturisesc despre credinţa străbunilor şi despre dorinţa lor ca şi noi, cei ce le-am urmat în timp, să rămânem statornici în crezul pentru care atâţia oameni şi-au dat viaţa, în credinţa creştină şi în toate acele valori religios-morale care au dat tărie şi sens poporului nostru.

În locurile sfinte ale românilor, trebuie să păşim cu evlavie, cu respect, cu sentimente înălţătoare în inimi. Sunt locuri care ne spun cine suntem şi cine trebuie să fim înaintea întregii lumi. Este păcat că sunt semeni care ajung să se ruşineze de numele de român, doar pentru faptul că unii nu ştiu cum să se comporte ca nişte oameni de omenie, aşa cum ne-au lăsat ca testament strămoşii, bunicii, părinţii. Ei sunt cei care au ridicat aceste locuri de suflet. Asemeni lor şi astăzi sunt oameni care se străduiesc să ridice locuri de suflet, locuri de închinare către Dumnezeu, locuri în care cei ce păşesc se simt mai aproape de Dumnezeu. În înălţimea munţilor, în întinsul câmpiilor, la malul mării, în orice colţ al ţării s-au ridicat în ultimii ani locaşuri de închinare. Cele mai multe din contribuţia şi ajutorul oamenilor simpli, aceşti anonimi ştiuţi de Dumnezeu pentru tot ceea ce au făcut din inimă, cu credinţă.

Fiecare dintre noi avem anumite locuri de care ne-am apropiat sufleteşte mai mult decât de altele. Biserica spre care ne îndreptăm paşii cu drag la duminici şi sărbători, sau mânăstiri unde L-am regăsit pe Domnul într-un mod aparte. E bine să spunem şi celorlalţi despre comorile noastre sufleteşti. E bine să-i aducem şi pe ceilalţi semeni în aceste locuri sfinte, să-i ajutăm să înţeleagă care sunt adevăratele valori pe care trebuie să se clădească existenţa noastră. Cele care rămân peste timp, cele care dăinuie şi dincolo de viaţa noastră, cele care vor rămâne şi celor de după noi. Sunt locuri care ne apropie, care ne unesc unii cu alţii, care ne apropie de Dumnezeu, indiferent de cele care ne fac să părem diferiţi. Chiar dacă unii socotesc aceste gânduri desuete, într-o lume a globalizării şi a abandonării valorilor tradiţionale, sunt destui acei oameni care rămân statornici întru credinţa părinţilor şi strămoşilor lor. Fără a fi prin aceasta … desueţi. Este nevoie mai mare ca oricând de oameni adevăraţi, de oameni verticali din punct de vedere moral, de oameni care-şi clădesc existenţa pe principii şi valori viabile şi nu doar conjuncturale.

Schitul „Sfânta Ana” din Sinaia

În ziua sărbătorii „Schimbarea la faţă a Domnului”, miercuri 6 august 2008, a avut loc un eveniment de o mare încărcătură spirituală pentru locuitorii şi turiştii aflaţi pe Valea Prahovei: slujba de sfinţire a Schitului „Sfânta Ana ” din Sinaia, construit în apropierea Cotei 1400, binecunoscut loc pentru toţi cei care vizitează aceste meleaguri pline de frumuseţe.

Construit pe drumul vechi al Cotei 1400 din Sinaia, Schitul „Sfânta Ana” mai poartă şi hramurile „Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful” şi „Sfântul Cuvios Ioanichie”. Construcţia Schitului a început în urmă cu 15 ani, fiind ridicat numai prin donaţiile făcute de credincioşi. Schitul a fost ridicat pe o poieniţă aflată la baza stâncii Sfânta Ana, care se află la intersecţia drumului ce duce la Cota 1400 cu drumul către Poiana Stânei. În peretele stâncii Sfânta Ana există o grotă unde, pe vremuri s-au adăpostit pustnicii, pe pereţi fiind desenate pictate icoane ale căror urme se păstrează şi astăzi.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de Prea Fericitul Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Prea Sfinţitul Episcop Vicar Varsanufie Prahoveanul, preoţi şi diaconi. Au participat la acest eveniment aproape 1500 de oameni, atât localnici cât şi numeroşi turişti şi pelerini dornici să fie martori la un asemenea eveniment înălţător. Drumul către Schit, prin inima pădurii, într-un cadru deosebit de pitoresc, s-a umplut de oameni încă de la primele ore ale dimineţii. În faţa altarului ridicat în mijlocul brazilor, oamenii au asistat în linişte la Sfânta Liturghie şi la slujba de sfinţire a acestui nou locaş creştin. Prea Fericitul Părinte Patriarh a binecuvântat pe cei prezenţi şi a lăudat eforturile deosebite ale Cuviosului Părinte Ioanichie – stareţul Schitului – şi omul care a stat la baza eforturilor depuse pentru ridicarea acestui lăcaş de închinare, precum şi ale domnului profesor Iustin Gătej, un adevărat ctitor şi binefăcător.

Cu adevărat o zi de înălţare spirituală. O zi în care nu doar ne amintim de Schimbarea la faţă a Domnului Iisus în faţa Apostolilor Petru, Iacob şi Ioan, dar şi în care ajungem să înţelegem menirea dumnezeiască a omului pe acest pământ.

4 răspunsuri la Pelerin pe meleaguri româneşti (I)

  1. CARMEN spune:

    Exista posibilitatea de a te retrage din aceasta lume si sa traiesti pana la sfarsitul zilelor la Schitul Sfanta Ana din Sinaia?

    • Alex Androne spune:

      Exista, desigur. Si nu doar acolo. Cine simte o astfel de „chemare”…are de unde alege un loc de reculegere si inaltare spirituala. Dar asta hotaraste fiecare cum stie si simte mai bine.
      Multumesc pt vizita.

  2. stelutza spune:

    La schitul sf.Ana se pot oficia si cununii religioase?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: