In memoriam – Zoe Dumitrescu Buşulenga (20 august 1920 – 5 mai 2006)

Ziua de 20 august ne aminteşte de una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii române contemporane. Cercetător literar, critic literar, eseist, filozof al culturii, istoric literar, pedagog strălucit, membru al Academiei Române şi al unor importante instituţii culturale internaţionale, comparatist şi critic de formaţie anglo-germană, cu preocupări de interdisciplinaritate şi de filozofie a culturii – Zoe Dumitrescu Buşulenga (20 august 1920 – 5 mai 2006) a lăsat în cultura română o amprentă unică a unui spirit iluminat de cele mai autentice valori ale spiritualităţii omeneşti. În ultimii ani ai vieţii sale a ales să se retragă într-o chilie a mănăstirii Văratec (judeţul Neamţ), îmbrăţişînd viaţa monahală sub numele călugăresc de maica Benedicta. Viaţa monahală, pe care a ales-o marea intelectuală de formaţie umanistă, a fost o pregătire pentru cele de dincolo, după cum însăşi mărturisea, o recapitulare a trecutului şi o meditaţie asupra viitorului. În primele zile din mai 2006, maica Benedicta s-a mutat la cele veşnice, fiind în vârstă de 86 de ani. A fost înmormântată la mănăstirea Putna, cu onoruri militare, ca semn al recunoaşterii meritelor sale deosebite.

Intelectual de prestigiu, recunoscută şi apreciată în mediile academice internaţionale, autoare a unor opere ce se regăsesc în rafturile tuturor bibliotecilor, universitar perfecţionist, îndrumător excepţional al celor tineri, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost, mai întâi de toate, o admiratoare puternică a culturii înalte. A adevăratei culturi, pusă în slujba credinţei, a valorilor creştine, a oamenilor.

A fost, la rândul său, ucenică a celebrilor oameni de cultură Tudor Vianu şi George Călinescu, savanţi străluciţi pe care i-a pomenit mereu cu recunoştinţă, de-a lungul activităţii sale. Iată cum vorbeşte despre aceştia în termeni elogioşi: „Modelul meu absolut a fost Tudor Vianu. Eleganţa lui omenească… E adevărat, olimpianismul lui părea rece. Profesorul părea distant, nu puteai să ţi-l reprezinţi decât la catedră. Cu o seriozitate maximă, el oficia… Pentru el, cultura era sacră. Meseria de profesor era pentru el un sacerdoţiu. Studenţii erau mult mai atraşi de cursurile lui Călinescu, pentru că la el era spectacol. Avea o alură uşor histrionică, el juca. Tudor Vianu şi George Călinescu au fost, în acele vremuri, stelele Universităţii”.

Chiar dacă şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale în timpul regimului comunist ateu, a ştiut să facă în aşa fel încât să le vorbească studenţilor despre religie, despre scrierile sfinte, despre marile valori creştine. Rămâne memorabil episodul în care şi-a apărat punctul de vedere înaintea secretarului de partid din Universitate, care voia să-i interzică folosirea Bibliei la unele dintre cursurile sale. Replica marii Profesoare vorbeşte de la sine: ”Măi copile, spune şi tu că Biblia este prima şi cea mai mare carte a lumii. Şi nu se poate face carte fără ea, că ne facem de râs dacă o scoatem din bibliografie.” Un astfel de argument i-a lăsat fără replică pe cei care ciunteau cu brutalitate accesul tinerilor studenţi la adevăratele valori ale umanităţii. Educaţia umanistă de tip clasic, credinţa fermă în valorile absolute, un conservatorism tipic mediului academic şi o evidentă afinitate pentru antica triadă bine-adevăr-frumos au fost coordonatele dominante care au susţinut viaţa şi opera lui Zoe Dumitrescu Buşulenga, maica Bendicta de mai târziu.

După 1989, acuzată ca ar fi făcut compromisuri cu regimul comunist, supusă pe nedrept unui tratament nemeritat, a hotărât să aleagă în locul catedrei o chilie de la mânăstirea Văratec din Moldova, locul cel mai potrivit pentru a încheia o etapă a vieţii şi pentru a începe alta. Cu aceeaşi acrivie de care a dat dovadă în activitatea academică, a învăţat rigorile vieţii monahale, dorind să fie în toate la înălţime. A respins cu tărie modul iresponsabil prin care mulţi intelectuali români s-au îndepărtat de valorile autentice, adoptând cu snobism multe dintre noile tendinţe aberante, doar de dragul modernităţii, într-o lume tot mai secularizată şi amnezică. De aici, pledoaria pentru rolul pe care ar trebui să-l joace intelectualul creştin în ziua de azi.

Iată doar câteva dintre cuvintele sale memorabile, cu care a încântat spiritele atâtor generaţii de studenţi şi oameni doritori de cultură autentică:

· „Mă uit la programele universităţilor. Nu mai găsesc nici urmă de greacă, de latină. Respectul pentru clasici parcă nu mai există! Nu ne interesează trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile. O lume fără rădăcini este o lume fără morală”.

· „(…) îi revine intelectualului credincios misiunea de a se înrola în rândurile fiilor Bisericii, ale slujitorilor ei, pentru a lupta împotriva tendinţelor despărţitoare de Dumnezeu şi ucigătoare de suflet, urmărite de cei ce ţintesc spre acelaşi scop: îndepărtarea omului de Creatorul, de Tatăl, de Logos-Cuvântul, Făcătorul, Mântuitorul şi Judecătorul nostru, Domnul Iisus Hristos, făra de Care nimic nu se poate face şi Care este cu noi în fiecare clipă până la sfârşitul veacului. Slăvit şi binecuvântat fie numele Lui în veci!” (citat din ultimul său articol).

· „În conferinţele religioase, întotdeauna vorbesc despre Eminescu, mai ales că el a fost un exemplu de zbatere între credinţă şi necredinţă, la sfârşit revenind la credinţă. Noi umblăm după modele străine, spre nişte zone care nu au nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural. Nici ontologic. Ne ploconim la modele din afară, de unde am adus … toate smintelile… Dar în fiecare om există şi intuiţia adevărului. Tinerii asteaptă să li se confirme intuiţiile”.

· „Biblioteca este singurul loc la care mă gândesc din când în când. Sper ca Domnul să-mi dea timp să retrăiesc cu pocăinţă fiecare din etapele vieţii mele. Până la urmă asta e căinţa. Când trecem dincolo, întâi ne judecăm noi”.

· „Raiul e împărăţia Domnului. E viaţa în spaţiul nevăzut. Se spune „Făcătorul Cerului şi al Pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor“. Întoarcerea noastră acolo se întâmplă, dacă, evident, am dus o viaţa conform cu învăţăturile Mântuitorului. Zonele acestei Împărăţii sunt numeroase. Cei cu păcate se duc jos, la subpământeni, în vreme ce drepţii şi sfinţii trăiesc în slava lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta? În zona luminii necreate, acea lumină fantastică pe care noi nu o putem vedea. Raiul este această trăire în veşnică bucurie, privire a luminii slavei”.

· „Noi însă trebuie să avem puterea să ne judecăm. Da, să avem această putere şi abia apoi să ne înfăţişăm Mântuitorului, care ne va judeca şi pe urmă ni se arată locul unde vom fi trimişi”.

· „Mă tem că suntem în preajma sfârşitului. Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului… Sau a banului…”.

· „Asta înseamnă să-ţi pierzi sufletul: a pierde iubirea pentru aproapele tău, pentru tot ceea ce este creaţie, spirit. Apoi lipsa de cuviinţă; noi eram un popor cuviincios, iar acest cuvânt a dispărut din vocabularul nostru. Există în noi acest impuls de vulgarizare, de injosire. Suntem cufundaţi în mlaştina materiei. Avem ce merităm, din toate punctele de vedere”

· Nu se poate trăi fără modele. Tinerii sunt total debusolaţi. Nu vedeţi că toate datele sociologice relevă faptul că sunt tot mai debusolaţi? Au totuşi credinţa în Dumnezeu şi au nevoie de valori. De unde să le ia, dacă nu există acele persoane care să le deschidă drumul către valori”.

În perioada 20-22 august 2008, la Mânăstirea Putna, s-a desfăşurat a doua ediţie a Colocviului anual închinat memoriei Maicii Benedicta – Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, organizat de Fundaţia „Credinţă şi Creaţie”.

Se cuvine să ne amintim cu consideraţie de această mare personalitate a culturii şi spiritualităţii naţionale, care rămâne un adevărat model pentru modul în care a ştiut să promoveze şi să mărturisească cu tărie identitatea creştină înaintea oamenilor, înaintea lumii întregi. Un model de intelectual creştin.

Vă recomand cu căldură pagina de internet pe care veţi găsi mai multe amănunte interesante despre dânsa: http://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com.

2 răspunsuri la In memoriam – Zoe Dumitrescu Buşulenga (20 august 1920 – 5 mai 2006)

  1. Ana-Maria spune:

    În 20 august s-a nascut! A murit pe data de 5 mai 2006.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: