Să nu uităm niciodată!

 În aceste zile, atenţia mass-media s-a îndreptat în mod special spre vestitul experiment ştiinţific realizat de CERN (Centre Européen pour la Recherche Nucléaire). Scenarii dintre cele mai înfiorătoare din partea unora, optimiste din partea altora, comentarii alarmante sau umoristice, apocalipsă, sfârşitul lumii, găuri negre, prăbuşirea pământului, viitorul incert al omenirii… sunt numai câteva dintre coordonatele în care s-a înscris descrierea acestui important moment pentru ştiinţa oamenilor. Un pas important pentru adâncirea cunoaşterii adevărului ştiinţific despre acest Univers în care trăim, despre începutul acestuia, despre acele multe necunoscute asupra cărora omul nu a enunţat, până acum, decât numai nişte ipoteze, teorii, idei. Desigur, vorbim despre cunoaşterea ştiinţifică a Universului, cunoaşterea prin propriile mijloace ale omului. Prin intermediul Revelaţiei divine omul a primit şi un altfel de cunoaştere, una spirituală, una descoperită prin mijloacele credinţei. Dorinţa omului de a cunoaşte cât mai bine lumea, universul, legile care le guvernează, coordonatele creaţiei, nu poate să fie decât un lucru bun, atâta vreme cât toate acestea aduc bine omenirii întregi.  

Este cert că în ultimul secol oamenii au făcut progrese incredibile din punct de vedere ştiinţific, tehnologic. Lucruri la care alţii visau, socotindu-le de domeniul science-fiction, astăzi sunt realităţi banale, la îndemâna tuturor. Viaţa oamenilor s-a îmbunătăţit extraordinar de mult, iar progresul acesta continuă cu noi şi noi descoperiri, care fac viaţa oamenilor mai uşoară, iar activităţile împovărătoare de odinioară, au devenit mult mai lesnicioase. Toate acestea sunt din ce în ce mai evidente, chiar şi în colţuri îndepărtate ale lumii.

Cu toate acestea, oricât de mult au progresat din punct de vedere tehnologic, din punct de vedere spiritual oamenii au regresat mult. Accentul mutându-se mai ales pe planul vieţii materiale, a valorilor pragmatice, dimensiunea spirituală a existenţei a rămas pe un plan inferior. Preocuparea omului pentru sufletul său, pentru relaţia cu Dumnezeu, pentru mântuirea sufletului său…. sunt departe de preocupările principale ale omului modern. Sunt mulţi cei care nici nu se mai gândesc la asemenea lucruri. „Trăieşte clipa!”(lat. Carpe diem) –  a devenit sloganul de viaţă al oamenilor zilelor noastre. De aici s-a ajuns şi la o gravă deteriorare a relaţiilor interumane, a raporturilor fireşti dintre semeni, a comuniunii spirituale care trebuie să fie baza oricărei comunităţi umane.

 Astăzi, 11 septembrie, se împlinesc 7 ani de la una dintre cele mai cumplite tragedii ale timpurilor noastre. Ceea ce s-a întâmplat acum 7 ani la New York, într-o dimineaţă obişnuită, care nu anunţa nimic deosebit, întrece orice imaginaţie. Cum a fost posibil aşa ceva?  este o întrebare pe care ne-o punem tot mai mulţi. Cum este posibil ca în aceste timpuri, când omenirea a ajuns la un grad foarte ridicat de civilizaţie tehnologică, să mai existe oameni care să recurgă la atâta violenţă, care să nesocotească până şi cele mai elementare reguli de convieţuire şi drepturi ale semenilor lor? Chiar şi motivând astfel de gesturi cu argumentele credinţei sau ale unor idealuri naţionale, morale, etc. Dar oare aceste argumente pot să dea vreo justificare unor gesturi extreme, inumane, imorale? Poate să existe în vreun anume mod un  război sfânt, în care oameni nevinovaţi să sufere sau să moară, pentru că altcineva a decis asta în locul lor?

 Nu sunt decât nişte întrebări pe care oricine şi le poate pune. Şi chiar ni le-am pus, văzând pe ecranele televizoarelor grozăviile de acum 7 ani de la World Trade Center, în care şi-au pierdut viaţa 3000 de oameni nevinovaţi. S-au emis multe speculaţii, s-au emis multe ipoteze, s-au găsit o sumedenie de vinovaţi, s-au pornit alte războaie, cu alte victime colaterale (cinică denumire!), s-au făcut apoi comemorări fastuoase, cu promisiuni solemne…. Cu toate acestea, în mintea noastră stăruie acea întrebare chinuitoare: „Cum a fost posibil aşa ceva?”. Oare ce grozăvie ar trebui să se mai întâmple pentru a înţelege, noi, oamenii de pe acest pământ, că ne îndreptăm într-o direcţie greşită, prin modul iresponsabil în care am ales să ne îndepărtăm de adevăratul sens al existenţei, de adevăratele valori spirituale în care trebuie să credem, pe care ar trebui să le cultivăm şi pe care ar trebui să ne clădim existenţa noastră, atât la nivel individual, cât şi colectiv. Istoria întreagă este o mărturie atât de sângeroasă a modului în care oamenii s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu, de legile divine care au tocmai menirea de a ne apropia, de a ne face să fim cu adevărat oameni, de a clădi o viaţă cât mai frumoasă, bazată pe respect, iubire, solidaritate, dreptate, bunătate, corectitudine, milă… şi toate celelalte virtuţi ale credinţei. De la Adam încoace, omul a ales numai răul, pe care l-a multiplicat în forme cât mai îngrozitoare. Am ajuns pe culmi nebănuite de civilizaţie, de dezvoltare economică şi tehnologică. Din punct de vedere interuman am rămas  mult, mult în urmă. Încă ne mai manifestăm în maniera omului cavernelor, gata să dăm în cap semenilor care nu ne împărtăşesc aceleaşi puncte de vedere, idei, credinţe, concepţii. Chiar dacă găsim foarte lesne justificări foarte complicat formulate. Calea spre buna înţelegere şi comuniune spirituală între toţi oamenii este atât de greu de găsit…

Cuvintele Mântuitorului răsună ca o mustrare pentru noi, cei care dovedim cu prisosinţă nepriceperea noastră, în ciuda tuturor progreselor materiale: Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5,44).

Un răspuns la Să nu uităm niciodată!

  1. Ady spune:

    Nu cred ca ar mai fi ceva de spus doar sa va rugati la DUMNEZEU pentru decedatii din 11 septembrie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: