Chipuri sfinte

·         Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)

 O zi închinată Preacuratei Maici a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acelei fiinţe minunate prin care Dumnezeu a făcut posibilă salvarea omenirii, mântuirea ei din robia păcatului şi a morţii, prin persoana Fiului care S-a întrupat, luând firea noastră omenească şi îndumnezeind-o. Pentru că a existat o fiinţă sfântă precum Fecioara Maria, Dumnezeu S-a făcut Om „la plinirea vremii”.

Nu putem să nu o cinstim pe Maica Domnului! Fiecare om îşi cinsteşte mama sa. Aceea prin care a primit viaţa. Cu cât mai mult suntem datori faţă de Mama Aceluia prin care „ne-am născut din apă şi din Duh” pentru Împărăţia cea veşnică. Pentru aceea care L-a născut pe Cel ce a luat asupra Sa păcatele întregii lumi. O preacinstim pe Maica sfântă pentru că întreaga ei viaţă a fost o jertfă pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Ea rămâne pentru noi toţi o rugătoare fierbinte ce mijloceşte înaintea Fiului dumnezeiesc pentru toţi fiii de pe pământ. Dragostea sa de Mamă, ne este tuturor un acoperământ sfânt sub care ne adăpostim cu credinţă. Va fi mereu pentru toţi o rugătoare, ocrotitoare şi mamă sfântă.

·         Sfântul Mucenic Ciprian (2 octombrie)

 Un martir al Bisericii. Un creştin care şi-a dat viaţa pentru credinţă, mărturisindu-L pe Hristos. A trăit în Antiohia, în timpul împăratului păgân Decius (250 d.Hs). Era de neam bogat, cunoscător al filosofiei păgâne, dar şi pasionat de vrăjitorie! Multe lucrări demonice avea să săvârşească până să ajungă la cunoaşterea Adevărului. O viaţă cu totul potrivnică credinţei adevărate. În viaţa păgânului Ciprian avea să se producă o schimbare capitală. Cea care avea să-l întoarcă din rătăcirea lui, a fost o tânără creştină pe nume Iustina, care a refuzat să se căsătorească cu un păgân, cu toate încercările acestuia de a o convinge. Pentru aceasta, păgânul a apelat la priceperea de vrăjitor a lui Ciprian. Nu doar că nu a reuşit, dar Ciprian avea să înţeleagă cât de mult a greşit alegând acea cale a lucrării demonice a vrăjitoriei. S-a botezat în credinţa creştină, spre uimirea tuturor celor care îl cunoşteau. Avea să ajungă mai târziu episcop, fiind păstor duhovnicesc al creştinilor din Antiohia. Şi Ciprian şi Iustina au suferit moarte martirică, tăindu-li-se capetele, în timpul persecuţiei poruncite de Decius împotriva creştinilor din Imperiul Roman. Sunt pomeniţi împreună pe 2 octombrie. Îi socotim eroi ai credinţei, modele creştine, adevăraţi fii ai Bisericii lui Hristos. Mâna sa dreaptă se găseşte în biserica Zlătari din Bucureşti.

·         Sfântul Mucenic Dionisie Areopagitul (3 octombrie)

 A fost unul dintre discipolii Sfântului Apostol Pavel, botezându-se în urma predicii acestuia înaintea filosofilor atenieni. Faptele Apostolilor ne relatează momentul în capitolul 17, 15-34.  Dionisie era dintr-o familie de vază a Atenei, fiind instruit temeinic la şcolile filosofice de aici. A devenit membru al Areopagului, deci un cetăţean de seamă. Aici a fost martor al discursului evanghelizator al Sfântului Apostol Pavel, cel care a dorit să ofere răspunsul adevărat la căutările filosofilor, vorbindu-le despre Adevărul dumnezeiesc care s-a revelat prin Hristos Mântuitorul şi Domnul.  Numai o parte dintre ascultători l-au urmat pe Pavel, ceilalţi rămânând întru trufia minţii şi a filosofiei lor. Tradiţia creştină ne spune că Dionisie Areopagitul a devenit episcop şi a urmat zelul misionar al  Apostolului Pavel, propovăduind Evanghelia prin părţile Occidentului, mai ales în Galia, sfârşind ca martir în cetatea Parisului, după ce propovăduise prin cuvânt şi prin scrieri pe Hristos Mântuitorul. Datorită pregătirii sale, avea să rămână cunoscut şi ca un mare scriitor bisericesc al perioadei apostolice.

·         Sfântul Apostol Toma (6 octombrie)

 Cel numit şi Geamănul  a fost unul dintre cei 12 ucenici apropiaţi ai Domnului. Chiar dacă numele său a fost mereu alăturat de cuvântul „necredinciosul”, Toma va rămâne pentru creştini una dintre cele mai iubite persoane din preajma Mântuitorului. În persoana lui ne regăsim pe fiecare dintre noi. Îndoielii sale în faţa miracolului Învierii Domnului, îi alăturăm mirarea noastră, a celor ce nu am fost martori la cel mai de seamă eveniment din istoria umanităţii. S-a îndoit Toma şi pentru noi, s-a încredinţat tot el  pentru sine şi pentru toate generaţiile următoare. Datorită lui Toma, Domnul Cel înviat a zis: „Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut” (Ioan 20,29). Îndoiala lui Toma  avea să fie preschimbată într-o credinţă fierbinte, pe care a căutat să o insufle tuturor celor cărora le-a propovăduit credinţa creştină. Tradiţia Bisericii spune că Apostolul Toma a ajuns cu propovăduirea sa până în India. Există până azi în această ţară o comunitate creştină care îl cinsteşte pe Apostolul Toma ca pe un părinte spiritual şi întemeietor al Bisericii de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: