Pelerin pe meleaguri româneşti (III) – Catedrala Patriarhală din Bucureşti

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din acest an, a fost însoţită pentru creştinii ortodocşi din Bucureşti de câteva evenimente deosebite, de o mare încărcătură spirituală. Amintim aici aducerea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Apostol Pavel – marele Apostol „al neamurilor” şi procesiunea prin Bucureşti („Calea Sfinţilor”), slujba de resfinţire a Catedralei patriarhale şi ceremonia de canonizare a unor noi Sfinţi români în calendarul ortodox (despre care vom mai scrie).

Catedrala patriarhală din Bucureşti este unul dintre importantele lăcaşuri sfinte din capitala ţării, având o istorie îndelungată şi un important rol în viaţa creştină a acestui popor. A fost ctitorită în timpul secolului al XVII-lea de către domnitorul Şerban Basarab Cârnul şi soţia sa – Doamna Bălaşa. Lucrările de construcţie au început în anul 1654 şi s-au încheiat în anul 1658. A fost sfinţită în timpul lui Mihnea al III-lea Cârnul, care a ridicat-o la rangul de Catedrală mitropolitană. De-a lungul timpului catedrala a suferit mai multe renovări şi modificări, de fiecare dată aducându-i-se îmbunătăţiri şi înfrumuseţări. Ca aspect exterior, Catedrala din Dealul Mitropoliei are multe elemente arhitecturale comune cu vestita Mânăstire de la Curtea de Argeş – una dintre cele mai frumoase biserici din spaţiul românesc.

Pentru istoria Ţării Româneşti, Mitropolia – cum i s-a mai spus vechii Catedrale, a jucat un rol deosebit, aici fiind binecuvântaţi domnitorii ţării, la înscăunarea lor. Din anul 1774, importanţa acestui sfânt lăcaş avea să crească în mod deosebit, după ce în ziua de 13 iulie aici au fost aduse din Bulgaria sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie cel Nou (27 octombrie), cel care avea să devină ocrotitorul Bucureştilor. Datorită acestor sfinte moaşte, Catedrala mitropolitană a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii din această parte a ţării, dar nu numai, fiind mulţi aceia care au căutat binecuvântare la racla Sfântului Dimitrie cel Nou. După Primul Război Mondial a devenit Catedrală Patriarhală, biserica în care au fost întronizaţi şi în care au slujit toţi Patriarhii României. De altfel, în pronaosul Catedralei sunt înmormântaţi patru dintre Patriarhi: Miron, Nicodim, Iustin şi Teoctist.

După instalarea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române – Prea Fericitul Daniel – au început lucrările de restaurare ale Catedralei Patriarhale, lucrări ce au însemnat atât renovarea exteriorului, a acoperişului, a clopotniţei în care au fost aduse clopote noi, dar şi a picturii interioare şi a catapetesmei. Lucrări de amploare, dar care au readus strălucirea acestei vechi ctitorii voievodale şi Catedrale a Patriarhiei Române. Slujba de resfinţire a fost săvârşită în ziua praznicului Sfântului Mare Mucenic Dimitrie (duminică 26 octombrie), în prezenţa a mii de credincioşi – pelerini veniţi nu numai din capitală ci şi din toată ţara. Slujba a fost oficiată de către Patriarhul Daniel alături de numeroşi membrii ai Sfântului Sinod al BOR, preoţi, călugări şi diaconi. Pentru că prima sfinţire a bisericii a fost săvârşită de către Patriarhul Macarie al Antiohiei, la ceremonia de Sfântul Dimitrie a fost prezent şi un reprezentant al Patriarhiei Apostolice a Antiohiei – Prea Sfinţitul Ghattas Hazim, care a evocat în cuvântul său legăturile de suflet dintre Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhia Antiohiei, de-a lungul timpului.

A fost o sărbătoare de o mare înălţare spirituală. O sărbătoare a bucuriei duhovniceşti şi a prezenţei spirituale a unor persoane sfinte – prin Sfintele Moaşte ale unor mari sfinţi ai Bisericii – Sfântul Apostol Pavel, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Dimitrie cel Nou. O sărbătoare în care au fost comemorate cu evlavie şi alte chipuri sfinte ale creştinismului românesc – Sfântul Dionisie Exiguul, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina şi Cuviosul Voievod Neagoe Basarab. Miile de pelerini care au înfruntat vremea rece din această perioadă şi îndelunga aşteptare pentru a ajunge la raclele sfintelor moaşte, au plecat la casele lor cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu bucuria de a fi fost de faţă la această sărbătoare.

3 răspunsuri la Pelerin pe meleaguri româneşti (III) – Catedrala Patriarhală din Bucureşti

  1. Viorel Dianu spune:

    Am fost unul dintre pelerinii care s-au închiant la Sfintele moaşte, în ziua de 26 octombrie 2008.
    Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost învrednicit de aceasta şi mi s-a dat putere să duc pelerinajul până la capăt, dobândind multă bucurie şi nădejde sufletească.

  2. KQQ spune:

    Regulile ortodoxiei ce prevad privitor la pozitionarea clopotnitei? De ce intreb? Manastiri precum:
    -Antim
    -Pasarea
    -Caldarusani
    -Tiganesti
    -Tismana
    -Bistrita (cea din Valcea, nu Neamt)
    -Secu
    au turnul clopotnita in continuarea axei principale (longitudinale) a bisericilor, in fata intrarii, la o departare mai mica sau mai mare de aceasta. Pe de alta parte,
    -Catedrala din Slobozia
    -Manastirea Curtea de Arges
    au clopotnita tot in continuarea axei principale a bisericilor aferente, dar pe partea altarului. Patriarhia are clopotnita tot pe partea altarului, dar, daca vad bine, e putin intr-o parte raportat la axa mare a bisericii. Are careva idee de ce, in cazul Patriarhiei s-a preferat pozitionarea clopotnitei pe partea altarului si nu in fata intrarii in catedrala? Palatul Patriarhiei e o constructie cu elemente neoclasice evidente, fiind mult mai noua decat catedrala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: