Sfânta Filofteia – Martira copil (7 decembrie)

sffilofteia Între numeroşii sfinţi din calendarul creştin, oameni din cele mai diferite categorii sociale (împăraţi, ierarhi, învăţaţi, militari, oameni simpli, păstori, bărbaţi, femei, tineri, bătrâni ş.a.), întâlnim şi copii. Faptul că aceste suflete curate au ajuns să fie preţuite şi cinstite ca sfinte de către creştinătate, ne duce cu gândul la cuvintele Mântuitorului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor!” ( Matei 19,14).

Despre Sfânta Filofteia se ştie că a trăit la începutul secolului al XIII-lea, la sud de Dunăre, în oraşul Târnovo, important centru politic şi religios. Acest oraş era în acea vreme capitala Ţaratului româno-bulgar. Nu se ştie cu exactitate de ce naţionalitate era Filofteia, română sau bulgară, dar înaintea lui Dumnezeu nu acest amănunt este important, ci viaţa sa sfântă. Sfânta Filofteia s-a născut în jurul anului 1206. Numele său înseamnă „iubitoare de Dumnezeu” – ceea ce a dovedit din plin în scurta ei viaţă.

Mama Filofteiei fusese o creştină evlavioasă, care şi-a învăţat copila iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, milostenia, postul şi rugăciunea. A învăţat-o să iubească Biserica şi să urmeze întru toate această cale a credinţei. A murit însă de tânară, lăsând-o pe Filofteia orfană la o vârstă fragedă. Tatăl său a decis să se recăsătorească, pentru a face faţă greutăţilor creşterii unui copil. Noua soţie era diferită de mama Filofteii, pentru că nu era un om al rugăciunii şi al milosteniei. Nici cu Filofteia relaţia ei nu era foarte bună, neprivind cu ochi buni atunci când fetiţa se ducea la biserică, când se ruga şi îşi arăta bunătatea sufletească faţă de cei sărmani. A început să o persecute, trimiţând-o la munci grele pentru un copil. În acelaşi timp, mama vitregă îl întărâta pe tată împotriva copilei sale, învinuind-o în tot felul. Cu toate aceste încercări, Filofteia a rămas acelaşi copil cu suflet senin şi bun, aşa cum deprinsese de la buna ei mamă.

Sfârşitul mucenicesc al scurtei sale vieţi s-a petrecut într-o împrejurare care nu anunţa nimic tragic. Una dintre îndatoririle Filofteiei era aceea de a-i duce mâncare tatălui său, care muncea la câmp. Pe drumul spre ţarină, întâlnind mai mulţi copii săraci, care îi cereau un colţ de pâine, nu putea să treacă nepasătoare mai departe şi le dădea din mâncarea tatălui său. Iar lucrul acesta s-a repetat în mai multe rânduri. Tatăl său, fiind mai mult flămând, şi-a certat soţia pentru că primea mâncare puţină. Profitând de ocazie, mama vitregă a învinuit-o cu asprime pe copilă, spunându-i tatălui că Filofteia este vinovată, căci împarte mâncarea la săraci. Mânios peste fire, tatăl s-a aşezat într-o zi la pândă şi, surprinzând-o pe Filofteia în timp ce-i miluia pe săraci, a aruncat spre ea cu barda ce o purta la brâu. Un moment atât de necugetat! Filofteia a fost grav rănită la un picior, stingându-se din viaţă chiar în acel loc. În acest fel şi-a încredinţat sufletul Domnului, la vârsta de doar 12 ani, această minunată copilă. Era în anul 1218.

Îngrozit de fapta sa cumplită, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a-şi duce copilul acasă, pentru înmormântare. Tradiţia ne spune că omul nu a putut să-i ridice trupul copilei. Ca un semn de la Dumnezeu, trupul ei a devenit atât de greu, încât nu a putut fi clintit din loc, deşi a chemat şi pe alţi oameni într-ajutor. Îngrozit de toate acesta, a fost chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoţit de un sobor de preoţi şi mulţi credincioşi. S-au citit mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea fi ridicat trupul acestei martire şi pentru a fi dus în catedrala din Târnovo. Oamenii din acele vremuri au arătat mult respect faţă de această copilă care şi-a dat viaţa pentru credinţă.

Moaştele Sfintei Filofteia au fost duse iniţial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Ţaratul bulgar a fost cucerit de către turci, care au şi ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moaştele Sfintei Filofteia au fost duse la Vidin, unde au stat puţin timp, până prin anul 1396. După înfrângerea armatelor creştine în bătălia de la Nicopole, crescând ameninţarea turcă, moaştele sfintei au fost oferite domnitorului Ţării Românesti – Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a aşezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrală mitropolitană. După construirea noii biserici a mânăstirii Curtea de Argeş de către domnitorul Neagoe Basarab, sfinţită la 15 august 1517, moaştele au fost aşezate aici, unde se găsesc până astăzi.

Sfânta Muceniţă Filofteia a fost foarte preţuită de către creştinii din Ţara Românească, care au  socotit-o o ocrotitoare sfântă şi rugătoare către Dumnezeu. La biserica mânăstirii din Curtea de Argeş se perindă an de an mulţimi de credincioşi. Multe biserici au ca hram sărbătoarea Sfintei care este în a doua zi după Sfântul Nicolae – un alt om sfânt al milostivirii! Sfânta Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor şi a tinerilor şi în special a fetelor, care şi-o iau ca model de bunătate şi puritate sufletească. În tradiţia muntenească, Sfânta Filofteia mai este numită şi „aducătoarea de ploi„. Istoria consemneaza mai multe procesiuni cu moaştele Sfintei pe timp de secetă mare, iar tradiţia spune că pentru rugăciunile Sfintei, Dumnezeu a binecuvântat pământul cu ploaie bogată.

Va rămâne în sufletele creştinilor ca o sfântă copilă care şi-a dat viaţa pentru credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni. 

manastirea-curtea-de-arges

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: