Chemarea la Împărăţie

iisus-hristos Mai sunt puţine zile până când sărbătoarea Naşterii Domnului ne va umple sufletele de bucurie. Cu fiecare zi care trece, mai urcăm spiritual o treaptă spre întâlnirea cu Hristos – Fiul lui Dumnezeu cel întrupat spre mântuirea oamenilor. Fiecare duminică ne aduce înaintea sufletelor cuvântul lui Dumnezeu, spre a înţelege cât mai bine semnificaţia şi importanţa marelui praznic pe care îl aşteptăm. Duminica a 28-a după Rusalii ne reaminteşte de una dintre profundele parabole ale Mântuitorului, în care Acesta a atins una dintre cele mai importante teme ale învăţăturii Sale şi anume adevărul că oamenii sunt fiinţe chemate de Dumnezeu ca să se bucure de Împărăţia Sa şi nu să se irosească în lucruri mărunte, trecătoare, nesemnificative. Tocmai pentru că ştia că oamenii au obiceiul de a uita lucrurile cu adevărat importante, alegând mai degrabă nimicurile, Mântuitorul a asemănat în parabola Sa Împărăţia lui Dumnezeu cu un ospăţ. Un ospăţ al bucuriei. Iată ce ne spune parabola ospăţului Împărăţiei:

„Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi îndeamnă să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Niciunul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea”. (Luca 14, 16-24).

O parabolă cu multe învăţăminte.  Mai întâi înţelegem că cel care a făcut ospăţul a invitat pe cei chemaţi. Pe prietenii săi, pe cei pe care a vrut să-i onoreze cu iubire. Pentru aceasta şi-a trimis slugile sale ca să-i invite. Numai că….aceştia au refuzat pe rând invitaţia, invocând tot felul de pretexte: ţarină, cinci perechi de boi, nevastă… adică doar pretexte. Scuze jignitoare pentru a nu onora o invitaţie ce nu se cuvenea refuzată. Omul s-a supărat şi şi-a trimis slugile la răspântii, ca să aducă de acolo pe cei la care nu s-ar fi gândit nimeni: săraci, neputincioşi, orbi, şchiopi, străini. Cei neinvitaţi de nimeni până atunci, sunt poftiţi în locul prietenilor la ospăţ. Iar pentru cei ce nu au onorat invitaţia, cuvântul celui ce făcuse ospăţ a sunat ca o sentinţă dură: „Niciunul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea”. Oare ce a vrut Domnul Iisus să spună prin aceste cuvinte? Nu numai în această parabolă, ci şi în altele în care a folosit acest motiv al cinei, al ospăţului.  Cina este chiar Împărăţia lui Dumnezeu. Iar Cel ce făcuse această cină este Însuşi Dumnezeu! Întâi au fost chemaţi aleşii, prietenii, cei apropiaţi. Iar când i-a pomenit pe aceştia, Mântuitorul s-a gândit la poporul lui Dumnezeu, la Israel, aleşii lui Dumnezeu. Aceia cărora Dumnezeu le trimisese de multe ori slujitorii Săi, pentru a le aminti că sunt invitaţi la ospăţul Împărăţiei. Că sunt aleşi. Numai că aceştia s-au lăsat furaţi de …pretexte. De scuze penibile, de motive neserioase pentru a nu onora cinstea ce le fusese oferită. Ospăţul era un prilej al bucuriei, un moment fericit al comuniunii, al iubirii, al preţuirii reciproce. De dragul unor lucruri sau probleme nesemnificative, acei oameni au refuzat cinstea ce li se făcuse. Au refuzat invitaţia! Cuvintele din finalul parabolei – „Niciunul nu va gusta din cina mea” – nu sunt o osândire, pentru că acei oameni s-au condamnat singuri, rămânând în afara bucuriei Cinei! Cei ce au refuzat, invocând pretexte, au ales singuri să rămână în afara Împărăţiei lui Dumnezeu! De aceea ei nu pot învinui pe nimeni, pentru că este alegerea lor. Cei ce refuză chemarea lui Dumnezeu, pot invoca orice pretext – că nu au ştiut, că au avut alte… probleme, etc. Vor fi doar scuze inutile. Alegerea refuzului este numai a lor!

cina-domnuluiDacă aleşii au refuzat, bucuria Împărăţiei a fost oferită cu generozitate celor nealeşi, celor până atunci dispreţuiţi, neluaţi în seamă.  Popoarele ce nu avuseseră parte de alegerea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, au primit chemarea, au primit adevărul dumnezeiesc, Evanghelia Împărăţiei şi toate bucatele alese pe care Dumnezeu le-a oferit cu iubire la Cina Sa. Aleşii  au …ales să refuze. S-au lipsit de toate aceste daruri. Au ales în mod liber, conştient. Iar Împărăţia s-a luat de la ei. De aceea Domnul a ţinut să spună că „mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi” Chemarea este pentru toţi, pentru mulţi, dar puţini sunt cei ce răspund chemării. Domnul Iisus Hristos a mai subliniat un lucru: Împărăţia Cerurilor implică două aspecte:  unul eshatologic (viaţa de dincolo, lumea lui Dumnezeu spre care ne îndreptăm cu toţi) şi un aspect lăuntric (Împărăţia din sufletul nostru). Nimeni nu va ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu, în viaţa de dincolo, dacă nu va intra în ea încă de aici! Pentru că ce înseamnă de fapt Împărăţia Cerurilor? O întrebare pe care oamenii şi-au pus-o mereu. De aceea Mântuitorul a folosit comparaţia cu cina.  O cină este un prilej de bucurie, de comuniune, de armonie între oameni. Iar Împărăţia Cerurilor este tocmai fericirea nespusă a comuniunii depline cu Dumnezeu întru Iubire nesfârşită, a unirii desăvârşite dintre Creator şi oameni – opera Sa. Spre aceasta trebuie să tindem încă de aici, din viaţa aceasta trecătoare. Şi tocmai la aceasta Dumnezeu ne cheamă în multe feluri, prin slujitorii Săi. Acestor chemări noi trebuie să răspundem cu dăruire şi cu dragoste. Dacă vom refuza învitaţia, orice pretext am folosi, vom fi asemeni celor din parabolă: bucuria Împărăţiei se va lua de la noi şi se va da celorlalţi. Fiecare dintre noi primeşte chemarea sa. Iar chemarea este o şansă unică la fericire. La singura şi adevărata, deplina fericire!          

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: