Părintele TEOFIL Părăian la 80 de ani

pr-teofil Poporul român a dat de-a lungul timpului numeroase personalităţi, oameni de seamă pe care îi cinstim pentru ceea ce au fost şi au realizat, lăsând semenilor lor adevărate comori de spiritualitate şi modele de viaţă demne de admirat şi de urmat. În istoria creştinismului românesc au strălucit în decursul timpului numeroşi oameni de seamă: sfinţi, ierarhi, monahi, cărturari, oameni simpli, eroi, spirite luminate care au dus cu cinste făclia credinţei creştine. Ne raportăm la aceştia, căci din pilda vieţii lor înţelegem modul de a înfăptui o viaţă creştină autentică.

În ziua de 3 martie, unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici români ai zilelor noastre – Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, a împlinit vârsta de 80 de ani. Personalitatea Părintelui Arhimandrit Teofil este apreciată, pe bună dreptate, de către creştinii din România. Un model de creştin adevărat, de monah autentic, un duhovnic renumit, un rugător desăvârşit, un om ancorat profund în realitatea zilelor noastre, bun cunoscător al sufletului omenesc şi al problemelor cu care lumea de azi se confruntă. Mereu prezent în mijlocul oamenilor, gata oricând să răspundă solicitărilor celor ce-l cheamă în mijlocul lor, gata să ofere cu generozitate sfaturile sale duhovniceşti, cuvinte de învăţătură, sfaturi, îndemnuri. Un om al Bisericii în adevăratul sens al cuvântului.

S-a născut pe 3 martie 1929 în satul Topârcea, în apropiere de Sibiu, fiind cel mai mare dintre cei cinci copiii ai părinţilor Ioan şi Elisabeta. A primit la botez numele de Ioan. S-a confruntat de la o vârstă fragedă cu o mare problemă de sănatate, fiind nevăzător. A ştiut să depăşească această mare încercare printr-o voinţă extraordinară şi printr-o determinare care avea să facă din dânsul un om de excepţie din toate punctele de vedere. A urmat o serie de şcoli pentru nevăzători, formându-şi o vastă cultură generală şi teologică, fiind şi absolvent de Teologie la Sibiu. Adevărata vocaţie şi-a aflat-o în viaţa monahală, fiind de mic atras de mânăstire. Mânăstirea Sâmbăta de Sus i-a fost pentru toată viaţa locul de suflet de care avea să-şi lege întreaga existenţă. După absolvirea Facultăţii de Teologie, în anul 1953 avea să între în obştea Mânăstirii Sâmbăta, fiind pe rând frate, monah, ierodiacon şi apoi ieromonah şi duhovnic. Din 1988 este şi arhimandrit. În scurtă vreme avea să devină unul dintre cei mai apreciaţi şi căutaţi părinţi duhovniceşti din România neîncetând să sfătuiască, să îndrume şi să spovedească pe toţi cei care îl cautau pentru a-şi găsi liniştea şi mângâierea sufletească şi o îndrumare competentă în viaţa spirituală. „Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten. Să nu fie indiferent, să nu stea în faţa penitentului dezinteresat de cel care a făcut nu ştiu ce păcate. Important este să-l pui pe om pe cale bună, să simţi că vrea să nu mai fie păcătos, să aibă interesul acesta de a se depăşi pe sine însuşi, să vezi că-s convertiţi” – spunea cu înţelepciune Părintele Teofil. Înzestrat cu un deosebit dar al cuvântului, Părintele Teofil ne-a lăsat în atâţia ani de slujire creştină numeroase predici, cuvântări, cărţi şi articole în care aflăm mult folos duhovnicesc. Atunci când oamenii l-au chemat în mijlocul lor, nu a pregetat niciodată să răspundă acestor dorinţe, dăruind cu generozitate din bogăţia sufletului său, bucurând cu zâmbetul său inconfundabil, cu optimismul şi încrederea pe care le insuflă tuturor celor care îl întâlnesc şi îl ascultă. Sunt renumite conferinţele pe care le-a susţinut pe tot cuprinsul ţării, în biserici, în şcoli, centre studenţeşti, universităţi, instituţii de cultură. Prin cuvintele sale, prin sfaturile, îndemnurile şi învăţăturile pe care le-a rostit, Părintele Teofil a atras atâţia oameni la adevărul credinţei creştine, la viaţa în Hristos, la valorile nemuritoare ale Bisericii.

teofil

Alături de alţi mari duhovnici români, Părintele Teofil va rămâne o figură strălucită, emblematică a creştinismului românesc. Toţi cei care l-au cunoscut şi îl apreciază, îl vor pomeni în rugăciunile lor, rugând pe Dumnezeu să-i dăruiască sănătate deplină şi viaţă îndelungată întru slujirea Bisericii lui Hristos. Avem mare nevoie de oameni duhovniceşti ca dânsul.

La mulţi ani!

mre-sambata

M-rea Sâmbata de Sus

3 răspunsuri la Părintele TEOFIL Părăian la 80 de ani

  1. Dorina spune:

    Sf. Paşte cu sanatate si liniste sufleteasca! Nu stiu daca acest mesaj va ajunge la părintele Teofil, dar pentru ca am fost la dânsul in postul Pastelui si am plecat cu un gust amar as dori sa-i adresez o intrebare. Iisus i-a primit la El pe toti cei ce au crezut in El, ce au crezut in TATĂL – DUMNEZEUL NOSTRU. Cum de parintele nu primeste oamenii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Faptul ca a venit la dinsul o fiica a lui DUMNEZEU sa-i ceara spovedania si poate nu doar spovedania cit un sfat ca unui mare sfint si a dat-o afara pentru ca nu mergea prea des la biserica este oare un act de intelegere a lumii in care traim, faptul ca il cauta tinerii care nu ar trebuii respinsi? Oare aceata fata ce va crede? Nu poti sa ignori pe nimeni, sa nu-l asculti, poate viata ei a depins de o vorba a parintelui. V-am citit cartile, parinte Teofil, mi-au fost de mare folos mai ales aceea cu rugaciunea de toata vremea,iar acesta fata a venit la dumeavostra cu mine pentru ca este fica mea. Imi pare rau ca nu i-ati vazut faţa cind a iesit de la dumnevoastra. (…) As dori sa primesc un raspuns ca sa pot sa-i raspund la rândul meu fiicei mele.

  2. Alex Androne spune:

    Hristos a înviat, doamna Dorina!

    Îmi pare rău, dar întrebarea (întrebările) dvs.nu am cum să o trimit Părintelui Teofil. Şi în niciun caz să răspund eu în locul dânsului!
    Îmi pare rău că nu aţi văzut acum câteva duminici la emisiunea religioasă „Universul credinţei” de duminică dimineaţa pe TVR 1, interviul cu Părintele Teofil, în care dădea răspuns chiar la ceea ce aţi întrebat dumneavoastră.
    Nu trebuie să înţelegeţi greşit standardele înalte pe care Părintele le pretinde creştinilor care vin la dânsul. La urma urmei, mânăstrirea are şi această menire: de a ne oferi nouă, creştinilor de rând, un etalon înalt de viaţă creştină, la care să ne raportăm şi pe care să încercăm să-l urmăm şi în viaţa noastră în această lume. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor….” – spune Însuşi Domnul.
    Părintele Teofil caută să ne facă să înţelegem că legătura strânsă cu Biserica este o condiţie esenţială a unei vieţi creştine autentice. „Creştini la distanţă” – iată o realitate „periculoasă” a zilelor noastre.
    Asprimea pe care a primit-o fiica dvs într-un mod dureros pentru ea, nu trebuie să o descurajeze, ci să o ambiţioneze în direcţia cea bună, pentru a putea să primească nu doar mustrarea, ci şi toată binecuvântarea acestui om deosebit cum este Părintele Teofil. Eu cred că dânsul vrea să vadă câţi dintre cei respinşi mai revin la dânsul, hotărâţi să remedieze neîmplinirile pentru care au fost mustraţi? Este un fel de încercare. Când fiica dvs se va duce iarăşi la Părintele şi-i va răspunde de data asta că merge la biserică, va avea multă bucurie. O să vedeţi!
    Vă doresc multă sănătate şi lumină în suflet!

  3. violeta spune:

    Domnule profesor,am citit in formula AS nr877pg 26despre Monseniorul Vladimir Ghika si spune ca e singurul care a primit demnitatea sa slujeasca si ortodox si catolic.Din ce am citit ,si foarte putin,cred ca a mai fost cineva din marile noastre figuri spirituale.Ma insel?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: