Urare de Crăciun

Decembrie 25, 2015

Naşterea Domnului

   Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă numai bucurii și binecuvântări!

La mulți ani!

Anunțuri

Crăciun fericit!

Decembrie 25, 2012

Nasterea-Domnului   Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă umple inimile de bucurie, să vă aducă lumină şi iubire în case şi în suflet şi speranţa într-un viitor mai bun!

   Vă doresc să aveţi un Crăciun fericit, cu sănătate şi cu veselie, alături de cei dragi! În cântec de colinde să primiţi în suflet bucuria minunii de la Betleem!

Magii de la Rasarit

 


Urare de Crăciun

Decembrie 25, 2011

    Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă umple sufletele de bucurie şi casele de binecuvântarea Celui ce a mântuit lumea! Lumina stelei de la Betleem să ne călăuzească viaţa spre tot binele şi adevărul. Asemeni păstorilor de odinioară, să aducem slavă Celui ce S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria, pentru ca să ne mântuiască prin iubirea Sa dumnezeiească. Şi asemeni magilor de la Răsărit, să Îi aducem Pruncului născut în iesle darul inimii noastre – credinţă neclintită În Cel ce S-a făcut Om, pentru a ne ridica din robia morţii, la dragostea cea fără de sfârşit a Tatălui ceresc.

    Hristos se naşte, slăviţi-L!

Să aveţi un Crăciun fericit!


Urare de Crăciun

Decembrie 25, 2010

Fie ca Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos – Cel născut în ieslea din Betleem – să ne aducă tuturor bucurie sfântă în suflet şi înălţare duhovnicească!

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani!


Crăciun fericit şi La mulţi ani!

Decembrie 24, 2009

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!


Fuga în Egipt. Uciderea pruncilor din Betleem

Decembrie 29, 2008

magii2 Duminica după Naşterea Domnului ne reaminteşte despre evenimentele petrecute după Naşterea Domnului. Eveniment dumnezeiesc, care s-a petrecut „la plinirea vremii”, într-un mod deloc spectaculos (cum se aşteptau probabil conducătorii poporului), ci într-o simplitate absolută. Martorii acestui moment unic în istoria lumii, când Dumnezeu Însuşi S-a pogorât între oameni, dar ca un om, nu au fost nici împăraţi, nici învăţaţi, nici căpetenii, ci doar nişte oameni simpli, nişte păstori din valea Betleemului şi cei trei Magi – călători străini  şi căutători ai semnelor lui Dumnezeu. Iată ce spune Scriptura:

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă“. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu“. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:  „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt“. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, Şi i-a zis: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului“. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi, venind, a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2,13-23).

Dacă acei oameni s-au bucurat de naşterea Pruncului dumnezeiesc, au fost şi oameni care nu s-au bucurat, dimpotrivă, aveau să-I dorească pieirea. Aşa a fost cumplitul rege Irod, cel care avea să râmână pe veci în istorie ca omul care a vrut să-L ucidă pe Domnul Iisus. În nebunia lui, Irod a văzut în Pruncul Sfânt un rival la tronul său pământesc. Un pretendent periculos. Atunci când Magii i-au explicat profeţiile din Vechiul Testament, el nu s-a gândit nicio clipă ca ar putea fi martorul celui mai de seamă eveniment din istoria lumii, ceva la care strămoşii săi doar visaseră. În locul bucuriei, în inima lui s-a încuibat dorinţa cumplită a uciderii Pruncului Iisus. A crezut că se va putea folosi de buna credinţă a Magilor ca să ajungă la El. Îngerul Domnului a vegheat neîncetat şi i-a abătut pe Magi pe alt drum. Nebunia lui Irod nu s-a oprit aici, el poruncind cel mai cumplit genocid al copiilor din istorie: uciderea pruncilor din Betleem şi împrejurimi! A fost un eveniment înfiorător! Sânge nevinovat a curs fără niciun rost. Şi de această dată Arhanghelul a îndrumat Sfânta Familie spre scăpare. O scăpare prin fuga într-o ţară străină. Familia Sfântă s-a salvat de mânia lui Irod, prin grija lui Dumnezeu. Numai că, supărat că nu i-a reuşit planul criminal, Irod avea să semene multă moarte în toate hotarele Betleemului. Evenimentul avea să fie consemnat de contemporani ca o mare oroare. S-au amintit mai multe cifre ale victimelor inocente. Unele chiar de ordinul miilor de copii.  Indiferent care va fi fost adevăratul număr al pruncilor ucişi, rămâne durerea sfâşietoare a atâtor mame care şi-au văzut copiii ucişi din porunca unui tiran care avea să moară în chinuri grele, după atâtea fapte inumane de care s-a făcut vinovat. Numele lui a rămas în istorie doar pentru faptul că I-a dorit moartea Pruncului Iisus şi pentru că a omorât o mulţime de copii nevinovaţi.

omorirea-inocentilor-duccio-di-buoninsegna

Mai mulţi dintre Părinţii Bisericii au subliniat faptul că întreaga istorie a poporului Israel avea să prefigureze destinul pământesc al Fiului lui Dumnezeu. Adică în persoana Mântuitorului se concentrează întregul trecut istoric al acestui popor pe care Dumnezeu l-a ales pentru pregătirea mântuirii oamenilor. În timpul patriarhului Iosif, israeliţii au plecat în Egipt pentru a se salva de la foametea nimicitoare. În timpul sângerosului rege Irod, Sfânta Familie a fugit în Egipt pentru a-L salva pe Pruncul Sfânt de la moarte. De acolo, din ţara robiei strămoşilor Săi, Iisus avea să se întoarcă în Pământul făgăduinţei, în locul unde trebuia să împlinească opera sa mântuitoare. De aceea avea să fie asemănat cu Moise – marele Profet al lui Dumnezeu. Numai că acela a fost un conducător şi eliberator doar pentru poporul Israel, pe când Mântuitorul Iisus avea să fie Conducător şi Mântuitor al lumii întregi! De fapt profetul Moise a fost acela care L-a prefigurat pe Mesia! Iar exodul poporului avea să prefigureze întoarcerea din Egipt a Fiului lui Dumnezeu. Nimic din tot ceea ce s-a petrecut nu a fost la întâmplare. Pentru că, aşa cum Însuşi avea să sublinieze mai târziu, în persoana Mântuitorului s-au împlinit deplin toate profeţiile Vechiului Testament.

fuga-in-egipt

În ziua de 29 decembrie, în calendarul Bisericii sunt pomeniţi pruncii ucişi din porunca lui Irod. Suflete nevinovate care au prefigurat, la rândul lor, sacrificiul martirilor Bisericii. Fuga în Egipt avea să marcheze doar începutul vrăjmăşiei faţă de Mântuitorul Iisus Hristos. Pe tot parcursul existenţei Sale în această lume, avea să se lovească de multe respingeri, de ură, de neînţelegere, de duşmănie neîmpăcată.   


Astăzi s-a născut HRISTOS!

Decembrie 25, 2008

La mulţi ani fericiţi tuturor! Este Crăciunul şi este bucurie! Hristos s-a născut! Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat din Maica Sfântă şi a venit în mijlocul acestei lumi, pentru ca să o mântuiască.

nastereadomnului-11
Să-I aducem mulţumire lui Dumnezeu că ne-a dăruit această zi de Sfântă Sărbătoare, prin care inimile ni se umplu de bucurie, iar sufletele se înalţă spre cele dumnezeieşti. Să-I mulţumim pentru că atât de mult a iubit lumea, încât pe Unicul său Fiu ni L-a dat nouă, oamenilor, ca toţi cei ce vor crede într-Însul să aibă viaţă veşnică (Ioan 3,16) Să-I mulţumim pentru că în ieslea sărăcăcioasă din micul Betleem, cerurile s-au pogorât pe pământ, iar Dumnezeu a venit în mijlocul nostru ca un om, ca Unul dintre noi şi astfel au putut şi oamenii să-L cunoască într-adevăr pe Dumnezeu. Să-I mulţumim pentru că la naşterea pruncului Sfânt şi Îngerii din ceruri au adus slavă şi închinare de răsuna o lume întreagă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14). Să-I mulţumim şi pentru că ne-a dăruit semn ceresc – steaua de la Răsărit care mărturisea prin prezenţa ei uimitoare pe Acela ce avea să fie Soarele dreptăţii – Hristos Domnul şi Mântuitorul! Să-I mulţumim Domnului pentru bucuria ce o avem an de an, asemeni smeriţilor păstori din Betleem, care s-au închinat cu bucurie înaintea Pruncului dumnezeiesc.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Şi-n casele tuturor bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Bucuraţi-vă cu toţi! A venit Crăciunul!

În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2,1-20).

Troparul Nasterii Domnului

Condacul Nasterii Domnului