La multi ani fericiţi tuturor!

Decembrie 30, 2007

maica-domnului.jpg Anul 2007 se apropie de sfarşit… E ceasul bilanţului, al aprecierii faptelor, realizărilor, dar şi al analizei lucide a neîmplinirilor sau eşecurilor.

Anul 2008 e aproape. Il aşteptam cu toţi cu emotie, cu bucurie, cu dorinţa fierbinte de a fi un an mai bun decât precedentul, cu speranţa ca noi înşine vom fi mai buni decât am fost şi vom putea înfăptui mai multe decât am reuşit până acum. De la un capăt la celalalt al pământului, oamenii întâmpină Anul Nou cu o multime de obiceiuri, de tradiţii, de ritualuri specifice, moştenite din generaţie in generaţie, dintr-un trecut atât de îndepărtat. La cumpăna dintre ani, stramoşii noştri îşi puneau speranţa în divinitate, invocând ajutorul lui Dumnezeu pentru acest nou inceput, care este un an nou. Pentru că numai Dumnezeu este Cel care poate şti viitorul, îşi încredinţau speranţele Celui ce este mai presus de timp şi de vremuri. Poate ca şi noi, cei de azi, ar trebui să ne întoarcem mai mult la rădacinile noastre spirituale, la tradiţiile străbune, şi să încercăm să-L simţim mai aproape de inimile noastre pe Părintele ceresc, în ajutorul căruia sperăm, nădăjduim.

Tuturor vă doresc din suflet multă sănătate, bucurii depline, succese şi împliniri în tot lucrul cel bun şi în tot ce v-aţi propus, ca şi urarea tradiţională a Pluguşorului românesc:

Anul Nou cel care vine, să vă dea tot ce doriţi //Sănătate, numai bine, sa fiţi mereu fericiţi!”


Crăciunul – sărbătoarea bucuriei!

Decembrie 30, 2007

nasterea_domnului.jpg An de an aşteptăm cu emoţie şi nerăbdare Sărbătoarea Crăciunului, cu noianul său de obiceiuri şi tradiţii atât de frumoase, care ne aduc în suflet atâta bucurie… Pentru toate generaţiile de până acum, Naşterea Domnului a fost şi va rămâne o sărbatoare a Iubirii şi a bucuriei, pe care fiecare creştin, fiecare familie sau casă, încearcă să o trăiasca, an de an, în acest spirit al bucuriei divine. De 2000 de ani încoace, Hristos însuşi ne învaţă adevărata Iubire şi calea pe care o putem afla. Calea Imparaţiei Sale…

Crăciunul este şi o sărbătoare a familiei. Un praznic ce ne reuneşte alături de cei dragi, părinţi, fraţi, copii, prieteni… Pruncul sfant născut în ieslea Betleemului este Acela care ne uneşte inimile în acea comuniune de iubire a Bisericii Sale, în care toţi ne regăsim ca într-o mare familie.Crăciunul ne face să ne deschidem inimile, sufletele, către Dumnezeu, către noi înşine şi unii către alţii, depăşind încorsetarea în care ne închistăm de-a lungul unui an întreg. Când însă uităm adevărata semnificaţie a acestei sărbători şi ne închidem inima şi viaţa faţă de Hristos, atunci din nou El nu-şi găseşte locaş în lumea aceasta… Ca şi odinioară Maica sfântă în Betleem.Crăciunul are şi acest rol: de a ne învaţă să-I facem loc lui Hristos în viaţa noastră. Şi nu ca o poveste de demult, ca o legendă sau mit (cum socotesc în ziua de azi atât de mulţi oameni!), ci ca „Dumnezeu adevărat, soare-n raze luminat…” – cum spune atât de frumos colindul românesc. Intruparea Fiului lui Dumnezeu rămâne o „Taină mare” pe care o vestim an de an, încercând să o înţelegem şi s-o aducem peste timp, cat mai aproape în viaţa noastră. Taina lui Hristos: Dumnezeu adevărat şi Om adevărat – i-a inspirat pe oameni cum sa trăiasca, cum sa gândească, cum sa creeze. Hristos a aureolat o civilizaţie (cea creştină!), o lume întreagă. A creat o ordine a valorilor, a marcat umanitatea pentru totdeauna. Mulţi au vorbit şi vor mai vorbi de-a lungul timpului despre persoana lui Hristos. Unii L-au contestat cu vehemenţă, altii au căutat să-L înţeleagă sau să-L facă înţeles oamenilor. Doar cei care au crezut cu adevărat în El, L-au şi înţeles deplin. S-a vorbit şi se va mai vorbi. Dar „lecţia” pe care Iisus a dat-o oamenilor prin modul cum a venit între noi, cum a trăit şi cum a plecat, nu va putea fi nici egalată, nici uitată.Fiul lui Dumnezeu s-a născut atât de umil, într-o iesle, alături de vite. „Cel preaînalt” a trăit atât de simplu, de modest. Doar faptele, minunile, cuvintele Sale nemuritoare, au dovedit din plin demnitatea sa divină, împărătească. Până şi moartea Sa pe cruce a fost sub semnul umilinţei. Invierea şi Inălţarea – divine!Hristos este şi va rămâne cel mai mare OM din toate timpurile! Cu toate acestea, El ne-a dăruit ca un testament peste timp şi peste generaţii, calea smereniei, a simplităţii. Fără smerenie nu putem fi şi nici rămâne oameni adevăraţi, ci ne vom pierde, ne vom irosi. Epoca în care trăim, definită de unii ca „postmodernă”, una a secularizării excesive, a răsturnării valorilor, a ordinii, a conceptelor, a stilului de viaţă, o vreme a contrabalansării interesului omenesc aproape exclusiv spre valorile materiale, este pentru adevăraţii creştini o provocare. Si epoca în care s-a nascut Hristos a fost una profund ostilă faţă de mesajul Său divin. Dar El „ a biruit lumea!”Să-L primim pe Hristos în inimile noastre, în vieţile noastre, în casele noastre! El este „contemporanul” nostru, prietenul nostru cel mai bun, aproapele nostru. Mai actual ca oricând! Nu este deloc uşor să simţim astfel, dar totuşi putem să încercăm sa fim mai buni, mai darnici, mai generoşi, mai smeriţi, aşa cum şi Hristos aşteaptă de la fiecare dintre noi. Cântecul colindelor tradiţionale, răsunând voios în glasuri de copii, ne îndeamnă de fiecare dată la simplitate, la inocentă, la bunatate şi adevărata fericire: „Şi de-acum până-n vecie / mila Domnului să fie! / Laudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!”

Crăciun, 25 decembrie 2007.

Grup de colindători de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” la Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor


De ce “ora de religie”?

Decembrie 30, 2007

sfcruce.jpg Pentru că ne propunem ca în acest spaţiu virtual să realizam împreună un alt fel de ora de religie, un loc cu “întâlniri”, dialoguri, discuţii pe care la ora obişnuită de religie nu le putem realiza. Un loc în care sa ne putem expune punctul de vedere nu doar asupra problemelor religioase, ci şi asupra problemelor de orice fel, şi mai ales a acelora care îi preocupă pe tineri. Un loc in care fiecare să aibă ceva de spus şi să fie ascultat.

Acesta este un spaţiu în care dorim să promovăm atitudinea creştină. Lumea de azi suferă de lipsă de reacţie la problemele importante ale omenirii şi mai ales de o acută criză de identitate. Vedem, auzim, bârfim dar nu luăm decît rareori atitudine.Cu siguranţă nu avem niciunul cuvântul absolut, dar toţi avem păreri şi întrebări. Haideţi să arătăm că ştim cine suntem: români şi creştini! Haideţi să luăm împreună atitudinea care ne place: atitudinea noastră!

Aşteptăm cu bucurie orice comentariu, orice sugestie, orice propunere sau contribuţie din partea voastră, Dragi elevi. Nu doar din cadrul Colegiului nostru, ci de oriunde. Oricine va deschide aceasta pagină şi va găsi ceva interesant în ea. Pentru că tinerii trebuie să înţeleagă că ei sunt cu adevărat viitorul acestei ţări, speranţa de mai bine, forţa unei schimbări în mai bine. Elanul lor tineresc, forţa lor spirituală, sunt atât de necesare, în acest moment, pentru societatea românească. Dar ele trebuie să nu fie irosite fără rost în experienţe inutile, în încercări degradante, periculoase, ci să se canalizeze, pe cât posibil, de la început pe calea valorilor autentice, a celor în care umanitatea s-a regăsit întotdeauna. Stiu ca de foarte multe ori auziţi în jur atâtea comentarii defaimătoare la adresa tinerilor de azi. Iar asta vă supără. Vă mâhneşte. Pentru că cei care spun astfel, uită ca au fost şi ei la fel: tineri, exuberanţi şi…nesuferiţi pentru cei mai în vârstă decât ei! Momentul pe care îl trăim poate fi un prilej de a dovedi ca se înşeală, că greşesc, pentru ca cei tineri au dovedit-o de atâtea ori că pot fi mai buni. Ca pot să nu repete greşelile generaţiilor anterioare şi că pot cu adevarat sa schimbe ceva în bine în aceasta lume atat de strâmbă uneori.

Vă vom propune periodic teme de discuţie, întrebări, cărţi, publicaţii, site-uri, filme, muzică, adică tot ceea ce ştim că vă preocupă şi vă place. Ar trebui să vă gândiţi că reacţia de care uneori aveţi parte din partea celorlalti faţă de lucrurile care vă plac, pleacă şi din faptul ca nu încercaţi să vorbiţi şi celor mai mari despre preferinţele voastre, să le explicaţi gusturile, alegerile voastre. Adică ceea ce vă reprezintă pe voi. Punctele voastre de vedere le puteţi posta direct, în comentarii, sau pe adresa de e-mail: ora_de_religie@yahoo.com (mesajele vor fi confidenţiale, în funcţie de dorinţa fiecăruia). Aşteptăm şi materiale scrise sau culese de voi din noianul preocupărilor din viaţa unui elev.

Vă doresc tuturor multă sănătate, multe bucurii şi împliniri şi mai ales să creşteţi frumos şi să rămâneţi la fel de frumoşi peste ani!

Vă aşteptam cu drag!

Alexandru Androne – profesor de religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Slobozia