Cuvinte pentru suflet

Ianuarie 31, 2008

 cruce-celtica-scotia.jpg„Ori de eşti în biserică, ori în casa ta, ori la ţarină, ori de paşti vitele, ori de construieşti cladiri, ori de te afli la ospeţe, ori altceva, de rugăciune să nu te îndepărtezi!”

 

Sf. Efrem Sirul ( secolul al IV-lea) – prăznuit pe 28 ianuarie.

Anunțuri

Ora de religie după 1000 de vizite

Ianuarie 30, 2008

  cross-jerusalem-potent-heraldry.png Astăzi, 30 ianuarie, Pagina „Ora de religie” a împlinit o lună. Şi tot astăzi contorul din dreapta paginii ne arată ca aceasta a fost vizitată de 1000 de ori. E mult? E puţin? De fapt nu asta contează. Pagina orei de religie nu si-a propus sa facă rating în blogosferă, ci să încerce să comunice şi un alt fel de mesaj, unul creştin şi unul mai aproape de sufletele oamenilor, mai ales de ale tinerilor. Dacă a realizat sau nu acest deziderat, rămâne de văzut. Întotdeauna este loc de mult mai bine. Începutul…ca orice început, este timid şi cu multe ezitări. Intenţiile sunt dintre cele mai sincere şi mai bune. Aş fi dorit ca şi elevii Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” să îndrăznească mai mult şi să propună ei înşişi teme, subiecte sau materiale spre publicare, spre discuţie. Sau comentarii la materialele deja publicate. Şi nu numai ei, desigur. Oricine este bine venit aici. Cuvântul este unul dintre darurile atât de preţioase pe care Dumnezeu le-a dăruit omului. El trebuie să fie însă un cuvânt care zideşte, un purtător de valoare spirituală. A comunica din bogăţia sufletului, cu generozitate, şi celorlalţi, este un lucru minunat. Să ne învăţăm unii pe alţii, să învăţăm unii de la alţii! Fiecare poate avea ceva de spus, ceva de împărtăşit şi altora. Aş dori ca acest loc să poată să devină un loc în care să ne deschidem inimile unii către alţii. Să învăţăm, puţin câte puţin, că împreună putem fi mai buni, putem fi mai aproape de idealul de umanitate pe care Însuşi Hristos Domnul ni l-a revelat.

Un gând bun tuturor celor care „trec” şi pe aici. Iar dragilor elevi, o vacanţă plăcută şi binemeritată!


Ziarul Lumina de duminică

Ianuarie 30, 2008

ziarul-lumina.jpg Deja intrat în al patrulea an de apariţie, ziarul Lumina de duminică şi-a câştigat aprecierea cititorilor prin ţinuta sa creştină şi prin articolele deosebit de interesante. Un alt mod de a populariza învăţăturile creştine. Un alt mod de a face presă. Şi un mod de a oferi oamenilor de azi şi… altceva decât primesc în mod obişnuit, într-o formă  atît de violentă uneori, din publicaţiile cu care ne-am obişnuit deja în peisajul cotidian. Articole dintre cele mai variate, teme de discuţie sau de meditaţie pentru toţi cititorii. Un săptămânal de spiritualitate şi atitudine creştină, la editarea căruia contribuie oameni de seamă, personalităţi ale lumii creştine, oameni apropiaţi de valorile spiritualităţii întregii creştinătăţi. Aş dori să amintesc doar câteva dintre rubricile permanente: tableta cu cuvântul de suflet a Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian de la M-rea Sâmbăta de Sus, unul dintre cei mai mari duhovnici români ai prezentului. Pagina de istoria religiilor şi a credinţelor religioase, cuvântul de înţelepciune, Evanghelia de fiecare duminică, consemnări din realitatea romînească, documentare, chestionare şi sondaje de opinie în rândul populaţiei, pagina de istorie, pagina de sănătate, pagina de agricultură şi ecologie sau pagina despre lumea în care trăim. Cu alte cuvinte, o publicaţie deosebit de interesantă. Un mod de a răspunde creştineşte la fel de fel de probleme sau preocupări ale oamenilor de azi.

Voi încerca să semnalez în fiecare săptămână articolele principale din această publicaţie creştină, recomandând, pe cât este posibil, cele mai interesante teme, subiecte. Până atunci, vă recomand să „răsfoiţi” paginile virtuale ale acestui ziar publicat la Iaşi, în capitala spirituală a Moldovei. O publicaţie vrednică de toată aprecierea, care reuşeşte să  aducă în lecturile noastre câte ceva din lumina credinţei.

http://www.ziarullumina.ro/


Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi

Ianuarie 29, 2008

sf-trei-ierarhi.jpg An de an, pe 30 ianuarie, Biserica îi cinsteşte în chip deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, străluciţi Părinţi ai Bisericii creştine. Şi pentru ca ei s-au dovedit mari învăţători şi ierarhi, facultaţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori, modele pentru cei ce se pregatesc a deveni slujitori ai altarului.

Dacă despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, şi pe drept cuvânt, că este fereastra prin care păgânii L-au cunoscut pe Hristos şi s-au convertit la creştinism, despre Sfinţii Trei Ierarhi putem spune că sunt ca trei ferestre prin care creştinătatea a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El. Cu cât ne apropiem de ei, cu atât îi cunoaştem mai bine, cu cât le cercetăm viaţa şi opera, cu atât mai mult ne dăm seama de valoarea lor şi de folosul pe care îl putem avea daca îi luăm ca modele de înţelegere şi trăire a vieţii creştine.

În cursul anului ei sunt prăznuiţi şi separat, dar astăzi îi cinstim din nou, dar împreună, pentru că deşi fiecare dintre ei are ceva specific, au avut atâtea lucruri şi lucrări comune care îi fac nedespărţiţi. Astfel, Sf. Grigorie Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gură de Aur un simbol al râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii credincioşilor, după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos. Fiecare dintre ei erau deopotrivă neîntrecuţi păstori sufleteşti, mari dascăli ai lumii creştine, propovăduitori şi apărători ai dreptei credinţe. Secolul în care au trăit, secolul IV, a fost pe drept numit “veacul de aur” şi pentru meritele deosebite ale acestor trei mari bărbaţi ai credinţei. Oameni care, dincolo de darurile deosebite cu care au fost înzestraţi, au fost adevaraţi Părinţi spirituali, aproape de oameni, de problemele, de nevoile lor şi de aspiraţiile lor. Pentru aceasta au fost atât de iubiţi încă din timpul vieţii şi rămân preţuiţi peste veacuri.

La mulţi ani tuturor celor care le poartă numele!


Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt

Ianuarie 27, 2008

jurnal.jpgTuturor celor doritori de o carte bună, în paginile căreia să afle multe lucruri interesante şi relatări despre personalităţi din lumea culturală, le recomand din inimă următoarea carte: Ioan PinteaJurnal discontinuu cu N.Steinhardt, Editura Paralela 45, 2007. O carte presărată cu mărturii despre atâţia oameni de spirit, adevărate modele pentru noi, cei de azi, care avem atâta nevoie de astfel de repere spirituale. Autorul – Ioan Pintea – poet şi eseist dar şi preot într-o parohie din judeţul Bistriţa-Năsăud, a mai publicat volume de poezii şi de eseuri, îngrijind şi de mai multe ediţii din operele marelui Nicolae Steinhardt, cel care i-a fost maestru spiritual, mentor. I-a fost alături celui ce a fost cunoscut şi ca Părintele Nicolae de la Rohia, până în ultimele clipe ale vieţii sale. A învăţat de la dânsul dragostea enormă pentru carte, pentru literatură, natură şi pentru tot ce constituie valoarea spiritului uman, pentru cultură. Şi pentru oameni. Un adevărat testament spiritual.

n_steinhardt.jpg Cartea de faţă este un jurnal cu totul deosebit. O suită de însemnări cu un caracter aparte, o cronică spirituală cu multe personaje reliefate, cu istorie sacră sau laică. Amintiri derulate pe parcursul a mai mulţi ani. Personajul central, care domină aceste mărturii cu multe scene, este Nicolae Steinhardt în diferite ipostaze, dar mai ales aceea de părinte spiritual, asemeni unui avvă din vechime, înţelept dar şi inocent, sobru dar şi plin de viaţă şi de umor. Autorul celebrei lucrări – Jurnalul fericirii, va iradia şi din paginile părintelui Pintea picuri de adevărată fericire, în diferite ipostaze. Un adevărat sfânt al închisorilor comuniste, Părintele Steinhardt a descoperit în mijlocul celor mai crunte suferinţe…fericirea! Oferindu-ne o lecţie unică de viaţă. Şi un îndemn de a nu ne pierde setea de fericire, de adevărată şi divină fericire, chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii. Cel ce i-a fost ucenic şi legatar testamentar, gestionează frumos memoria marelui Steinhardt şi la 19 ani de la moartea sa (1989), oferind-o cu generozitate posterităţii. Adică nouă, celor ce avem trebuinţă să-l cunoaştem, să-l citim, să-l punem la inimă pe Nicolae Steinhardt, cel despre care răposatul Papa Ioan Paul al II-lea spunea în timpul vizitei sale la Bucureşti (mai 1999): „Dintre numeroşii martori ai lui Hristos înfloriţi pe pământul românesc, doresc să-l amintesc pe monahul de la Rohia, excepţională figură de credincios şi de om de culutură care a perceput în chip special bogăţia imensă a comorii comune bisericilor creştine.”

Jurnalul… este o carte deosebită, care merită citită. Este mai mult decât un omagiu adus Părintelui Steinhardt. Este un loc de întâlnire cu atâtea nume şi opere de seamă, oameni care au lăsat o urmă spirituală a trecerii lor pe acest pământ. O carte frumoasă pentru cei tineri, dar nu numai.



Ziua Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia

Ianuarie 25, 2008

Vineri, 25 ianuarie 2008 a fost o zi de sărbătoare pentru elevii şi profesorii din cea mai prestigioasă şcoală ialomiţeană. O zi de bucurie, o zi în care fiecare s-a gândit cât de mult înseamnă să fii, elev sau dascăl, într-o astfel de şcoală ce şi-a câştigat în atâţia ani de existenţă un binemeritat renume de liceu etalon pentru învăţământul din judeţul Ialomiţa. Înfiinţat în anul 1952 ca Liceul Teoretic, devenit mai târziu Liceul de Matematică-Fizică şi în cele din urmă Colegiul Naţional, de pe băncile acestei şcoli au ieşit atâtea generaţii de elevi care s-au mândrit că au absolvit această şcoală. Generaţii de profesori au ostenit la catedră aici, dăruind tinerilor în plină ascensiune o educaţie aleasă, care a făcut din ei oameni adevăraţi, oameni de succes, care au dus renumele acestei şcoli pe meridianele globului. Oameni cu care astăzi Colegiul se mândreşte. Ziua Colegiului este şi o zi de bilanţ, o zi a amintirilor, o zi a recunoştinţei faţă de cei care au trecut pe aici sau au ostenit în această şcoală. O zi în care ne îndreptăm privirile spre viitor, spre generaţiile care vor urma şi care vor primi o moştenire atât de valoroasă.

fotbalistii.jpgmeciul-profesori-elevi.jpgdebate.jpg

Dar şi o zi a celor prezenţi, a celor care astăzi poartă în suflet bucuria de a aparţine acestei şcoli de prestigiu. Profesorii şi elevii au organizat împreună în această zi mai multe manifestări, la care toată lumea a participat cu bucurie. Dimineaţa a început cu concursul de şah – sportul minţii, de care mulţi elevi sunt pasionaţi.

concurs-sah.jpgconcurs-elevi.jpgprogram-artistic.jpg

În sala de festivităţi a şcolii, echipajele claselor s-au întrecut pe tema „1 an în Europa”, verificându-şi cunoştinţele despre realităţile europene în care ţara noastră s-a integrat şi continuă acest proces. După concurs, elevii au susţinut un frumos program artistic. Meciul de fotbal dintre profesori si elevi (încheiat cu victoria profesorilor!), concursul de istorie si cel de discursuri libere au întregit o zi frumoasă de sărbătoare.

La mulţi ani Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia!


Cuvinte pentru suflet

Ianuarie 24, 2008

 cruce-celtica-scotia.jpg „Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc numai trupeşte, căci este nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte, El este pretutindeni, căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate. El este în toate şi aproape de cei ce se tem de El, dar mântuirea Lui este departe de cei necredincioşi”.

Sf. Simeon Noul Teolog (949-1021)