Cuvinte pentru suflet

 „Ori de eşti în biserică, ori în casa ta, ori la ţarină, ori de paşti vitele, ori de construieşti cladiri, ori de te afli la ospeţe, ori altceva, de rugăciune să nu te îndepărtezi!”

 

Sf. Efrem Sirul ( secolul al IV-lea) – prăznuit pe 28 ianuarie.

Ora de religie după 1000 de vizite

  Astăzi, 30 ianuarie, Pagina „Ora de religie” a împlinit o lună. Şi tot astăzi contorul din dreapta paginii ne arată ca aceasta a fost vizitată de 1000 de ori. E mult? E puţin? De fapt nu asta contează. Pagina orei de religie nu si-a propus sa facă rating în blogosferă, ci să încerce să comunice şi un alt fel de mesaj, unul creştin şi unul mai aproape de sufletele oamenilor, mai ales de ale tinerilor. Dacă a realizat sau nu acest deziderat, rămâne de văzut. Întotdeauna este loc de mult mai bine. Începutul…ca orice început, este timid şi cu multe ezitări. Intenţiile sunt dintre cele mai sincere şi mai bune. Aş fi dorit ca şi elevii Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” să îndrăznească mai mult şi să propună ei înşişi teme, subiecte sau materiale spre publicare, spre discuţie. Sau comentarii la materialele deja publicate. Şi nu numai ei, desigur. Oricine este bine venit aici. Cuvântul este unul dintre darurile atât de preţioase pe care Dumnezeu le-a dăruit omului. El trebuie să fie însă un cuvânt care zideşte, un purtător de valoare spirituală. A comunica din bogăţia sufletului, cu generozitate, şi celorlalţi, este un lucru minunat. Să ne învăţăm unii pe alţii, să învăţăm unii de la alţii! Fiecare poate avea ceva de spus, ceva de împărtăşit şi altora. Aş dori ca acest loc să poată să devină un loc în care să ne deschidem inimile unii către alţii. Să învăţăm, puţin câte puţin, că împreună putem fi mai buni, putem fi mai aproape de idealul de umanitate pe care Însuşi Hristos Domnul ni l-a revelat.

Un gând bun tuturor celor care „trec” şi pe aici. Iar dragilor elevi, o vacanţă plăcută şi binemeritată!

Ziarul Lumina de duminică

Deja intrat în al patrulea an de apariţie, ziarul Lumina de duminică şi-a câştigat aprecierea cititorilor prin ţinuta sa creştină şi prin articolele deosebit de interesante. Un alt mod de a populariza învăţăturile creştine. Un alt mod de a face presă. Şi un mod de a oferi oamenilor de azi şi… altceva decât primesc în mod obişnuit, într-o formă  atît de violentă uneori, din publicaţiile cu care ne-am obişnuit deja în peisajul cotidian. Articole dintre cele mai variate, teme de discuţie sau de meditaţie pentru toţi cititorii. Un săptămânal de spiritualitate şi atitudine creştină, la editarea căruia contribuie oameni de seamă, personalităţi ale lumii creştine, oameni apropiaţi de valorile spiritualităţii întregii creştinătăţi. Aş dori să amintesc doar câteva dintre rubricile permanente: tableta cu cuvântul de suflet a Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian de la M-rea Sâmbăta de Sus, unul dintre cei mai mari duhovnici români ai prezentului. Pagina de istoria religiilor şi a credinţelor religioase, cuvântul de înţelepciune, Evanghelia de fiecare duminică, consemnări din realitatea romînească, documentare, chestionare şi sondaje de opinie în rândul populaţiei, pagina de istorie, pagina de sănătate, pagina de agricultură şi ecologie sau pagina despre lumea în care trăim. Cu alte cuvinte, o publicaţie deosebit de interesantă. Un mod de a răspunde creştineşte la fel de fel de probleme sau preocupări ale oamenilor de azi.

Voi încerca să semnalez în fiecare săptămână articolele principale din această publicaţie creştină, recomandând, pe cât este posibil, cele mai interesante teme, subiecte. Până atunci, vă recomand să „răsfoiţi” paginile virtuale ale acestui ziar publicat la Iaşi, în capitala spirituală a Moldovei. O publicaţie vrednică de toată aprecierea, care reuşeşte să  aducă în lecturile noastre câte ceva din lumina credinţei.

http://www.ziarullumina.ro/

Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi

An de an, pe 30 ianuarie, Biserica îi cinsteşte în chip deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, străluciţi Părinţi ai Bisericii creştine. Şi pentru ca ei s-au dovedit mari învăţători şi ierarhi, facultaţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori, modele pentru cei ce se pregatesc a deveni slujitori ai altarului.

Dacă despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, şi pe drept cuvânt, că este fereastra prin care păgânii L-au cunoscut pe Hristos şi s-au convertit la creştinism, despre Sfinţii Trei Ierarhi putem spune că sunt ca trei ferestre prin care creştinătatea a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El. Cu cât ne apropiem de ei, cu atât îi cunoaştem mai bine, cu cât le cercetăm viaţa şi opera, cu atât mai mult ne dăm seama de valoarea lor şi de folosul pe care îl putem avea daca îi luăm ca modele de înţelegere şi trăire a vieţii creştine.

În cursul anului ei sunt prăznuiţi şi separat, dar astăzi îi cinstim din nou, dar împreună, pentru că deşi fiecare dintre ei are ceva specific, au avut atâtea lucruri şi lucrări comune care îi fac nedespărţiţi. Astfel, Sf. Grigorie Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gură de Aur un simbol al râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii credincioşilor, după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos. Fiecare dintre ei erau deopotrivă neîntrecuţi păstori sufleteşti, mari dascăli ai lumii creştine, propovăduitori şi apărători ai dreptei credinţe. Secolul în care au trăit, secolul IV, a fost pe drept numit “veacul de aur” şi pentru meritele deosebite ale acestor trei mari bărbaţi ai credinţei. Oameni care, dincolo de darurile deosebite cu care au fost înzestraţi, au fost adevaraţi Părinţi spirituali, aproape de oameni, de problemele, de nevoile lor şi de aspiraţiile lor. Pentru aceasta au fost atât de iubiţi încă din timpul vieţii şi rămân preţuiţi peste veacuri.

La mulţi ani tuturor celor care le poartă numele!

Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt

Tuturor celor doritori de o carte bună, în paginile căreia să afle multe lucruri interesante şi relatări despre personalităţi din lumea culturală, le recomand din inimă următoarea carte: Ioan Pintea – Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt, Editura Paralela 45, 2007. O carte presărată cu mărturii despre atâţia oameni de spirit, adevărate modele pentru noi, cei de azi, care avem atâta nevoie de astfel de repere spirituale. Autorul – Ioan Pintea – poet şi eseist dar şi preot într-o parohie din judeţul Bistriţa-Năsăud, a mai publicat volume de poezii şi de eseuri, îngrijind şi de mai multe ediţii din operele marelui Nicolae Steinhardt, cel care i-a fost maestru spiritual, mentor. I-a fost alături celui ce a fost cunoscut şi ca Părintele Nicolae de la Rohia, până în ultimele clipe ale vieţii sale. A învăţat de la dânsul dragostea enormă pentru carte, pentru literatură, natură şi pentru tot ce constituie valoarea spiritului uman, pentru cultură. Şi pentru oameni. Un adevărat testament spiritual.

Cartea de faţă este un jurnal cu totul deosebit. O suită de însemnări cu un caracter aparte, o cronică spirituală cu multe personaje reliefate, cu istorie sacră sau laică. Amintiri derulate pe parcursul a mai mulţi ani. Personajul central, care domină aceste mărturii cu multe scene, este Nicolae Steinhardt în diferite ipostaze, dar mai ales aceea de părinte spiritual, asemeni unui avvă din vechime, înţelept dar şi inocent, sobru dar şi plin de viaţă şi de umor. Autorul celebrei lucrări – Jurnalul fericirii, va iradia şi din paginile părintelui Pintea picuri de adevărată fericire, în diferite ipostaze. Un adevărat sfânt al închisorilor comuniste, Părintele Steinhardt a descoperit în mijlocul celor mai crunte suferinţe…fericirea! Oferindu-ne o lecţie unică de viaţă. Şi un îndemn de a nu ne pierde setea de fericire, de adevărată şi divină fericire, chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii. Cel ce i-a fost ucenic şi legatar testamentar, gestionează frumos memoria marelui Steinhardt şi la 19 ani de la moartea sa (1989), oferind-o cu generozitate posterităţii. Adică nouă, celor ce avem trebuinţă să-l cunoaştem, să-l citim, să-l punem la inimă pe Nicolae Steinhardt, cel despre care răposatul Papa Ioan Paul al II-lea spunea în timpul vizitei sale la Bucureşti (mai 1999): „Dintre numeroşii martori ai lui Hristos înfloriţi pe pământul românesc, doresc să-l amintesc pe monahul de la Rohia, excepţională figură de credincios şi de om de culutură care a perceput în chip special bogăţia imensă a comorii comune bisericilor creştine.”

Jurnalul… este o carte deosebită, care merită citită. Este mai mult decât un omagiu adus Părintelui Steinhardt. Este un loc de întâlnire cu atâtea nume şi opere de seamă, oameni care au lăsat o urmă spirituală a trecerii lor pe acest pământ. O carte frumoasă pentru cei tineri, dar nu numai.

Ziua Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia

Vineri, 25 ianuarie 2008 a fost o zi de sărbătoare pentru elevii şi profesorii din cea mai prestigioasă şcoală ialomiţeană. O zi de bucurie, o zi în care fiecare s-a gândit cât de mult înseamnă să fii, elev sau dascăl, într-o astfel de şcoală ce şi-a câştigat în atâţia ani de existenţă un binemeritat renume de liceu etalon pentru învăţământul din judeţul Ialomiţa. Înfiinţat în anul 1952 ca Liceul Teoretic, devenit mai târziu Liceul de Matematică-Fizică şi în cele din urmă Colegiul Naţional, de pe băncile acestei şcoli au ieşit atâtea generaţii de elevi care s-au mândrit că au absolvit această şcoală. Generaţii de profesori au ostenit la catedră aici, dăruind tinerilor în plină ascensiune o educaţie aleasă, care a făcut din ei oameni adevăraţi, oameni de succes, care au dus renumele acestei şcoli pe meridianele globului. Oameni cu care astăzi Colegiul se mândreşte. Ziua Colegiului este şi o zi de bilanţ, o zi a amintirilor, o zi a recunoştinţei faţă de cei care au trecut pe aici sau au ostenit în această şcoală. O zi în care ne îndreptăm privirile spre viitor, spre generaţiile care vor urma şi care vor primi o moştenire atât de valoroasă.

Dar şi o zi a celor prezenţi, a celor care astăzi poartă în suflet bucuria de a aparţine acestei şcoli de prestigiu. Profesorii şi elevii au organizat împreună în această zi mai multe manifestări, la care toată lumea a participat cu bucurie. Dimineaţa a început cu concursul de şah – sportul minţii, de care mulţi elevi sunt pasionaţi.

În sala de festivităţi a şcolii, echipajele claselor s-au întrecut pe tema „1 an în Europa”, verificându-şi cunoştinţele despre realităţile europene în care ţara noastră s-a integrat şi continuă acest proces. După concurs, elevii au susţinut un frumos program artistic. Meciul de fotbal dintre profesori si elevi (încheiat cu victoria profesorilor!), concursul de istorie si cel de discursuri libere au întregit o zi frumoasă de sărbătoare.

La mulţi ani Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia!

Cuvinte pentru suflet

  „Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc numai trupeşte, căci este nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte, El este pretutindeni, căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate. El este în toate şi aproape de cei ce se tem de El, dar mântuirea Lui este departe de cei necredincioşi”.

Sf. Simeon Noul Teolog (949-1021)

Ziua Unirii

Ziua în care românii au reuşit să treacă peste orgolii şi atâtea dezbinări şi să-şi vadă împlinit un vis de veacuri, ce părea să nu se mai realizeze. O zi în care românii au fost cu adevarat români şi au privit împreună spre aceleaşi deziderate, spre acelaşi interes naţional. O zi a încununării atâtor eforturi şi sacrificii de generaţii şi generaţii.

„Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română…”, cântau cu entuziasm pe 24 ianuarie 1859 moldovenii şi muntenii. Au înţeles că ceea ce dă forţă, tărie, valoare unui popor, este mai ales unirea care trebuie să domnească între membrii săi… „Să-nvârtim hora frăţiei / Pe pământul României!”.

Poate ca tocmai asta ne lipseşte nouă astăzi. Puterea de a fi împreună, de a ridica acest neam împreună, toţi uniţi, la locul şi demnitatea pe care le merită. De a trece peste aceste dezbinări nefireşti, atât de evidente în ziua de astăzi. Fiecare vers din celebra „Hora Unirii”, ne îndeamnă la toate acestea, într-un mod mai actual ca oricând. Stă numai în puterea noastră să reuşim acest lucru. Aşa cum au sperat şi au reuşit cei ce au împlinit această Unire… Chiar dacă nu e o sărbătoare creştină, Ziua Unirii este o zi sfântă a tuturor românilor.

Sf. Ierarh BRETANION al Tomisului (sec.IV)

În ziua de 25 ianuarie Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte pe unul dintre marii Părinţi ai Bisericii creştine de pe aceste meleaguri locuite de strămoşii nostri. Sfântul Bretanion a fost episcop al cetăţii Tomisului (Constanţa de azi) în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Era capadocian de origine, ca şi Sfântul Vasile cel Mare, căruia episcopul tomitan îi era ucenic şi prieten apropiat. A fost un neclintit apărător al dreptei credinţe creştine, încât l-a infruntat cu mare curaj chiar şi pe împăratul roman Valens, care era de partea ereticilor arieni (cei care contestau divinitatea Mântuitorului Hristos). Pe la anul 369, a refuzat sa slujească în biserică împreună cu arienii (condamnaţi în anul 325 la Sinodul I ecumenic de la Niceea), lucru ce i-a adus asuprirea împăratului, despre care istoricii bisericeşti Sozomen şi Teodoret al Cyrului pomenesc în scrierile lor că venise chiar în cetatea Tomisului. Curajul şi virtuţile care-i împodobeau viaţa l-au impus în faţa poporului în aşa măsură, încât nici chiar împăratul n-a putut să-l persecute prea mult timp. Bretanion a fost foarte iubit şi respectat de credincioşii săi, el numărându-se printre acei păstori sufleteşti despre care Sozomen spunea că „dacă se întampla ca Bisericile să fie bine conduse de oameni îndrăzneţi, poporul nu-si schimba credinţa de mai înainte„.

A încurajat viaţa ascetică (şi mai ales cea sihăstrească) pe meleagurile dobrogene. A fost primul îndrumător spiritual al tinerilor Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea (Cuvioşii pomeniţi pâna astăzi de Biserică pe 29 februarie), cei care aveau să devină mari personalităţi ale creştinătăţii, atât în Apus cât şi în Răsărit. Pe vremea lui Bretanion, moaştele Sfântului Sava Gotul (martirizat în 372 în zona Buzăului) au fost duse, la cererea Sfântului Vasile cel Mare – prietenul său – din Dacia în Cezareea Capadociei (patria de origine a mucenicului Sava), însoţite de faimoasa „Scrisoare a Bisericii Goţiei [Dacia Traiană] către Biserica din Capadocia…”, atribuită chiar episcopului Bretanion. Un document foarte important, care ne oferă informaţii preţioase despre strămoşii noştri, pe care acesta i-a păstorit cu atâta dăruire. S-a mutat la Domnul în jurul anului 380, lăsând în urmă o pildă deosebită de vrednicie arhierească.

Explicarea numelor creştine

Vă propun o adresă unde puteţi afla originea principalelor nume din calendarul creştin. Nume pe care cei mai mulţi dintre noi le purtăm fără să ştim ceva despre semnificaţia lor originară. Ca de exemplu:

Ana – originea numelui este evreiască (Hannah), acesta fiind înrudit cu masculinul Anania (Hananyah) şi având semnificaţia „Iahve a avut mila”, sau „Dumnezeu s-a indurat”.

Andrei nu e, cum s-ar putea crede, de origine evreiască, ci grecească: Andréas stă în legătură cu andreia, „bărbăţie, îndrăzneală” (de la anér, andrós, „bărbat”). Forma curenta este Andrei (feminin: Andreea), cu diminutivul Andi.

Cristian – Cristian si Cristi(a)na stau în legătură cu numele lui Hristos (Cristos, Christos) şi cu denumirea de creştin, fiind atribuite cu precădere celor născuţi de Crăciun sau în apropierea Crăciunului.

Constantin – de origine latină, numele vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Daniel – este numele unui important profet biblic, însemnând în evreieşte „Dumnezeu m-a judecat” (daniyyel).

Dimitrie – Sf. Mucenic Dimitrie e prăznuit pe 26 octombrie. Originea numelui e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer = „maica poporului” (demos = popor; meter = mama). Cunoscut în mai multe variante: „Dumitru”, „Mitru”, „Mitică”, ş.a.

Elena – de la numele Heléne este explicat de unii prin gr. heláne („torţă”, „făclie”, dar şi „foc sacru”, la sărbatorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin gr. héle („lumina arzătoare a soarelui”).

Eugenia – Sf. Cuv. Eugenia este cinstita de Biserica Rasaritului pe 24 decembrie. Vechile nume greceşti Evghenios şi Evghenia îin neogreaca: evghenes = „nobil”; evgheneia = „nobleţe”), însemnând „de bun neam” (ev = „bun” + ghenos = „născut”), s-au consolidat în onomastica europeană şi prin adjectivul latinesc eugeneus sau eugenius („de bun soi”). Cunoscut în mai multe variante: Jeni, Jenică, Ghinea, Gena.

Gavriil (Gabriel) – după numele Arhanghelului Gavriil (8 noiembrie). Gabri’ El inseamna in evreieste „Dumnezeu a fost puternic”, tragandu-se din radacina verbala gabar, „a fi puternic”, alipita numelui dumnezeiesc El (prescurtare de la Elohim). Cunoscut şi în formele: Gavrilă, Gabi, etc.

Gheorghe (George) – după numele Sf. Mucenic Gheorghe (23 aprilie). Numele e foarte răspândit în lumea creştină, iar originea lui e grecească: Georgios, de la georgos, „ţăran”, „lucrător al pământului”. Cunoscut în multe variante: Ghiţă, Gicu, Gigi, Gică, Geta, Georgeta, Georgiana, Gherghina, ş.a.

Iisus – numele Mântuitorului – vine de la evreiescul Iosua sau Ieşua, nume care înseamnă „Dumnezeu este (Cel ce da) mântuirea”, deci „Mântuitorul” lumii.

Ioan – de la Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie). Numele e de provenienţă evreiască: Yehohanan, „Yahve [Dumnezeu] a avut milă„. Cunoscut în multe variante: Ion, Ioana, Nelu, Nică, Oana, Nela, Ionuţ, ş.a.

Irina – de la Sf. Irina (16 aprilie). Irina, care se trage direct din substantivul grecesc eirene, „pace„. În varianta masculină: Irineu, Irinel.

Maria – Numele Maicii Domnului ( 15 august şi 8 septembrie). În aramaică, Maryam însemna „doamnă”, „stăpână”. Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri = „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic – am, deci – „cea dragă”, „cea iubită”.

Mai multe detalii şi despre alte nume găsiţi la adresa: http://www.crestinortodox.ro/Povestea-numelor un portal cu multe pagini, informaţii şi învăţături creştine interesante.