Au trecut 20 de ani de la acele evenimente din Decembrie 1989, momente care au cutremurat o lume întreagă, dar mai ales acest popor pentru care eliberarea de sub jugul regimului dictatorial comunist a însemnat mult sânge, multe sacrificii, multă suferinţă…
Bucuria eliberării dintr-o robie care devenise tot mai apăsătoare, a însemnat pentru mulţi români pierderea celor dragi, morminte stropite cu sânge de martiri, durere neostoită in suflete si intrebarea chinuitoare: “de ce? Pentru ce aceste sacrificii?“
Eroii nu mor niciodată degeaba. Chiar dacă cei ce rămân în viaţă resimt adeseori sentimentul zădărniciei. E datoria noastră, a celor care am gustat din plin libertatea câştigată cu sângele martirilor, să facem în aşa fel încât jertfa martirilor din Revoluţia din decembrie să nu fi fost în zadar. Să le cinstim memoria clădind o ţară frumoasă şi cu adevărat liberă, aşa cum acei eroi şi-ar fi dorit să vadă.
Pe străzile României, în zilele lui Decembrie `89 oamenii au strigat din sufletele lor “LIBERTATE”! Sau acel cutremurător „vom muri şi vom fi liberi!” Să nu uităm niciodata acest strigăt al unei năzuinţe sfinte, pentru care au murit oameni! Pentru care s-au sacrificat martiri pe care nu trebuie să-i uităm.
Eroii nu mor niciodata! Ei rămân veşnic vii! Şi nu doar în manualele de istorie, cât mai ales în inimile noastre. Cei care am fost martori ai acelor evenimente cutremurătoare din Decembrie 1989, să nu uităm să spunem şi copiilor de azi cu ce preţ de sânge s-a dobândit libertatea acestei ţări, acestui neam românesc.
Dumnezeu să-i odihnească în pace.
Dumnezeu să binecuvinteze România!