„Cer şi pământ”

Cerul plânge în lacrimi de lumină

Pământul râde-n întuneric.

Cerul abundă de-adevăr

Pământul seacă-ntr-atâta minciună.

Cerul împarte slujire,

Pământul înmulţeşte răutate.

Cerul se bucură-n jertfire,

Pământul geme-a-nălţare de eu.

Cerul se topeşte-n iubire,

Pământul îngheaţă de ură.

Cerul împrăştie sămânţă de viaţă,

Pământul culege neîncetat moarte.

 

Între pământ şi cer

E distanţă de-o cruce

Cerul făcându-se pământ

Ca pământul să devină cer.

 

De la cer la pământ

E cale de-o viaţă,

Născută în palme străpunse

Şi dăruită pentru veşnicie.

de Beatrice Grindei