Am început călătoria Postului Mare

După ce în duminica ce a trecut, numită a „izgonirii lui Adam din Rai”, ne-am amintit de episodul tragic la pierderii de către om a Paradisului, a vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu Creatorul, în ziua de luni am început perioada Postului Mare. Numit şi Postul Paştilor sau Postul Păresimilor, această perioadă de şapte săptămâni care precede marele Praznic al Învierii Domnului constituie o etapă deosebit de importantă din viaţa spirituală a fiecărui creştin. Este o perioadă de profundă transformare interioară, de purificare, de creştere duhovnicească, de reapropiere de adevăratele sensuri ale existenţei şi, mai ales, de regăsire a adevăratei comuniuni cu Părintele ceresc. Pentru că numai în comuniune cu Dumnezeu omul poate să-şi împlinească destinul să dumnezeiesc, menirea sa de fiinţă creată „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

Postul este o întoarcere dintru risipire, o revenire la noi înşine, o regăsire a eului autentic şi o repoziţionare întru Adevărul cel veşnic. Într-o lume a rătăcirii spirituale, a deraierilor existenţiale grave, a sciziunilor fiinţiale greu de surmontat, a abuzurilor, exceselor de tot felul, a unui stil de viaţă aproape hedonist, marcat doar de fuga obsedantă a omului după plăceri, postul ne readuce întru disciplină, întru ordine sufletească şi trupească. Ne reapropie unii de alţii, ne reînvaţă calea Bisericii şi ne învaţă să nu mai fim nişte eterni fii risipitori.

Postul este urcuş duhovnicesc, este efort, este dificultate, este eroism! Dar tot acest drum creştinul îl face cu încrederea că cel mai mare sprijin îl are chiar de la Dumnezeu! Călătorim împreună cu Hristos spre Golgota suferinţelor şi a Jertfei, pentru ca tot împreună cu Hristos să ajungem şi la lumina Învierii.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!