Luni 30 martie 2009 s-au împlinit 20 de ani de la mutarea la cele veșnice a celui ce a fost și va rămâne în memoria culturii și spiritualității române ca Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia (vezi și aici) . Om de o rară sensibilitate sufletească, un spirit luminat, om care a mânuit într-un mod excepțional cuvântul, lăsându-ne opere de o mare valoare, va rămâne pentru acest popor un exemplu de viață creștină. Convertirea sa de la iudaism la creștinism a fost mai mult decât o simplă trecere la o altă religie, ci mai degrabă o transfigurare a vieții sale, o asumare totală a învățăturii creștine pe care avea să o reflecte în tot ceea ce a făcut, spus sau scris. În acest sens el spunea: „Voi care v-aţi născut creştini nu ştiţi să preţuiţi creştinismul aşa cum trebuie, dar pentru mine, care L-am cunoscut pe Hristos mult mai târziu, fiecare zi este ca şi o zi de Crăciun!“
Cu prilejul acestei comemorări, la Mânăstirea Rohia din Maramureș – locul unde și-a petrecut ultimii ani din viață și locul unde este înmormântat – s-au organizat momente comemorative cu participarea a numerose personalități culturale și religioase. Au fost lansate două cărți din integrala operelor marelui Steinhardt, care a fost publicată de către Editura Polirom.
Cei care au avut bucuria să-l cunoască, îl pomenesc cu admirație și recunoștință, ca pe un om de excepție. Un om cum mulți ar trebui pentru ridicarea spirituală a acestui neam. Criticul litarar Nicolae Manolescu spunea despre Steinhardt că era un „foarte bun orator, un om absolut extraordinar, cu o curiozitate şi cu o deschidere de minte cum au fost puţini în ţara asta şi cum sunt tot mai puţini“. Era un om blând, credincios, cu un suflet enorm, extraordinar şi, în plus, avea şi o viziune foarte optimistă şi pozitivă asupra lumii. Autorul celebrei opere „Jurnalul fericirii” Steinhardt rămâne în primul rând acest om cu o gândire perfect pozitivă, un om care credea cu tărie că există fericire şi că depinde de noi să fim fericiţi şi nu de sistemul politic odios sau democratic. Un om care până la capăt a crezut în valorile creștine şi le-a apărat din tot sufletul.
Un frumos articol în cinstea marelui Steinhardt, puteți citi aici.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ora de religie 
Un spirit foarte luminat.
Am citit Jurnalul fericirii. O carte extraordinara, precum autorul ei.
Da, Pety, asa este. A fost si va ramane un om deosebit. Cu o deschidere spirituala extraordinara si cu o intelegere de exceptie a oamenilor, dincolo de granitele pe care singuri ni le punem, adesea fara niciun rost.
Multumesc de vizita! Multa sanatate!
O carte unica in literatura romana. O asumare cu seninate si bucurie a vietii in si prin Hristos. Multa sanatate, Alex.
Bun venit, Tiberiu! Da, este o carte minunată! Scrisă de un om minunat, care vrea să ne facă să înţelegem, aşa cum ai spus, „bucuria vieţii în şi prin Hristos”. Chiar şi în cele mai grele încercări.
Mulţumesc de vizită. Multă sănătate şi ţie!
Textul tău miroase a mir. E frumos. Aminteşti despre Nicolae Manolescu. În „Istoria critică a literaturii române”, vorbeşte în multe locuri cu drag despre Steinhardt şi trei pagini sunt, compacte, doar pentru el. „Mesajul înalt spiritual al Jurnalului fericirii e pozitiv şi tonic. Nicio mărturie de închisoare din cîte avem n-a izbutit să transmită unul asemănător. Jurnalul fericirii este o carte splendidă…” p. 1428
Dar ce spun eu, Alex? Minunate sunt predicile sale din „Dăruind vei dobîndi” şi pline de cultură şi de sfioşenie presimţitoare cronicile sale din „Articole burgheze” (Polirom Opere 6). Nu se mai scrie astăzi aşa…
Dl.Răsvan, mulţumesc frumos pentru gândurile frumoase. Cuvintele mele… modest omagiu pentru un om atât de mare ca Steinhardt! Un om cum mulţi ar trebui în zilele noastre pentru înălţarea spirituală a acestui neam.
Da, din păcate nu se mai scrie azi aşa. Fiece text pe care îl citesc din opera Părintelui Steinhardt, are cu adevărat mireasmă de mir de nard curat…
Mulţumesc pentru vizită! Multă sănătate!
Permiteti-mi sa-i scriu Dl. Rasvan:
Draga Rasvan, mi-ai redeschis apetitul pentru a citi Steinhardt. N-am stiut de „Articole burgheze”, am sa caut 🙂
Multumesc de ingaduinta!
Uitasem…
Cu multă plăcere, dragă Pety! Mă bucur pentru vizită, dar şi pentru informaţiile folositoare pe care le aflăm unii de la alţii.
Numai bine!
Am gasit intamplator pagina asta de blog si am avut surpriza placuta sa gasesc numele dvs. aici. Buna initiativa asta de a face un blog dedicat aspectelor legate de credinta si de ortodoxie, apropo. In fine,vazand numele dvs aici, mi-am reamintit de faptul ca va stiu de vreo 15 ani, cand doream sa intru in invatamantul teologic. Si la fel de adevarat e faptul ca atunci, m-ati ajutat sa imi completez pregatirea si drept urmare am intrat la liceul teologic. Alte vremuri, zic eu frumoase. Banuiesc ca acele vremuri ma fac sa ma consider un fel de ucenic al dvs, chiar daca nu v-am mai vazut de vreo 10 ani. Sper doar ca elevii dvs de acum sa fie constienti de experienta dvs teologica si drept urmare sa incerce sa afle cat mai multe lucruri folositoare pt sufletul lor. Va doresc mult succes si sanatate si sper sa avem ocazia sa ne vedem cumva pe viitor. Cu multa consideratie, Ionut
Ionut, bine ai venit pe aici. Ma bucur mult pentru vizita ta si sa stii ca te mai astept pe aici.
Numai bine si succes in tot ceea ce faci!