Urare de Crăciun

Fie ca Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos – Cel născut în ieslea din Betleem – să ne aducă tuturor bucurie sfântă în suflet şi înălţare duhovnicească!

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani!

E vremea colindelor!

E vremea colindelor! E vremea să ne primenim sufletele şi casele, pentru a primi cu bucurie şi vrednicie pe Pruncul Sfânt şi Mântuitor în viaţa noastră. Iar bucuria creştină a Crăciunului, să o împlinim prin minunatele colinde şi obiceiuri strămoşeşti!

A început Postul Crăciunului!

La fiecare sfârşit de an, ne pregătim să întâmpinăm cu bucurie sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului. O sărbătoare a bucuriei şi a speranţei, o sărbătoare care ne aminteşte că, din iubire nesfârşită, Dumnezeu S-a făcut om, pentru mântuirea noastră. S-a înomenit, pentru a fi mai aproape ca oricând de noi, copiii Săi.

Se cade să ne pregătim cu toată fiinţa noastră pentru acest mare praznic. Din moşi-strămoşi, postul este un mijloc de curăţire duhovnicească, de înălţare sufletească, de limpezire a gândurilor şi de ordonare a vieţii. O practică străveche, o moştenire de mare preţ, un prilej de a ne întări sufleteşte şi trupeşte, pentru a fi mai buni, mai atenţi cu noi înşine şi cu semenii şi, împreună, cu cele sfinte. Postul înţeles nu doar ca o dietă alimentară, cât mai ales ca efort spiritual de concentrare a eforturilor fiinţei noastre de a pune ordine în viaţă, de a ne apropia cât mai mult de Acela care ne dă tot sensul existenţei. Cum altfel am putea simţi cu adevărat bucuria Naşterii lui Hristos? Ne primenim sufletele şi trupurile, ne curăţim de întinările cele cu voie sau fără de voie, ne îmbrăcăm în haina luminoasă a credinţei, a iubirii şi a speranţei, pentru a-L primi în inimă şi în casele noastre pe Pruncul Sfânt Mântuitor.

Mântuitorul Iisus Hristos ne recomandă ca în timpul postului faţa să ne fie spălată şi luminoasă (Mt. 6, 16-18). Renunţând pentru o vreme la unele alimente, omul se hrăneşte cu mai multă hrană duhovnicească. Punem în prim plan sufletul şi-apoi trupul. Prin post, mâncarea trupească mai puţină este împlinită de hrana duhovnicească şi bucuria sfântă. Astfel că cel ce posteşte nu poate fi decât curat şi luminat la faţă, urmând cuvântului Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Bucuraţi-vă pururea!” (I Tes. 5, 16). Nici nu se poate altfel! Creştinul vede şi primeşte marea Iubire de oameni a lui Dumnezeu care ni Se împărtăşeşte tuturor. Postul este asemănat cu o călătorie spirituală spre Betleemul Naşterii Domnului. Asemeni Magilor, ne apropiem pas cu pas de evenimentul unic al Întrupării, moment pe care-l retrăim an de an cu emoţie sfântă.

Să avem un post al Crăciunului binecuvântat! Şi o călătorie duhovnicească plină de bucurie!

Hristos a înviat!

Bucuria Invierii Domnului să vă umple sufletele şi viaţa! Cu toţi să ne împărtăşim de  binecuvântarea Celui ce „cu moartea pe moarte a călcat”!

Tuturor un Paşte fericit!

Hristos a înviat!

„Vestea cea bună”

Fost-a trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.  Şi intrând îngerul la ea, a zis: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Şi a zis Maria: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1, 26-38)

Crăciun fericit şi La mulţi ani!

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!

Fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă tuturor în suflet multă bucurie şi speranţă şi binecuvântarea Celui de Sus în viaţa noastră.

Colindul sfânt să ne umple inimile de bucurie şi în casele noastre să strălucească lumina stelei de la Betleem.

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani fericiţi!

Hristos a înviat!

Lumina Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos să reverse în viaţa tuturor lumină, binecuvântare şi bucurie sfântă!

Un Paşte fericit tuturor celor care au vizitat această pagină!

Urare pascală

Pentru o  mare parte a creştinătăţii, astăzi – 12 aprilie –  este sărbătoarea Învierii Domnului. O zi a biruinţei vieţii asupra morţii, a mântuirii dăruite oamenilor de către Domnul nostru Iisus Hristos – Mântuitorul întregii lumi, Cel ce “cu moartea pe moarte a călcat“.

În spiritul bucuriei pascale, al dragostei creştineşti, aşa cum ne-a învăţat Însuşi Domnul Iisus, urăm un sincer Hristos a înviat tuturor fraţilor creştini care astăzi prăznuiesc Sfintele Paşti. Multă sănătate, bucurie şi lumină în suflete tuturor!

Pentru ceilalţi, călătoria spre Înviere continuă. Începe Săptămâna Patimilor mântuitoare ale Domnului!

Buna Vestire

de Ion Pillat

 

Ţesea cuminte ca întotdeauna
Maria borangicul la război,
Şi cum prin seară cădeau umbre moi,
I s-a părut întâi că intră luna,
Atât de alb venea. Dar nici o rază
Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis.
Şi s-a mirat ea: cine a deschis
Larg poarta?  Când s-a ridicat să vază,
I-a nălucit acum că porumbelul
Ei alb bătea din aripi lângă ea.
Şi cum, sfioasă, fata-l mângâia,
Arhanghelul dezvăluindu-şi felul,
Nu s-a temut, nu s-a ferit de dânsul.
Cu îngerii se sfătuia de mult –
S-a bucurat spunându-i: „Te ascult”..
Arhanghelul tăcu, închis într-însul.
Atunci s-a speriat, căci nici un sunet
Nu-i pogora în suflet solul sfânt.
Dar a picat ca moartă la pământ
Când îngerul cu trăsnet şi cu tunet
A fulgerat, neaşteptat, Bunavestire…

Depărtarea de Dumnezeu

Duminica a 29-a după Rusalii ne reaminteşte de una dintre cele mai cutremurătoare minuni ale Domnului: vindecarea celor zece leproşi. Zece oameni care sufereau cumplit, condamnaţi pe viaţă de către semenii lor, primesc de la Domnul o nouă şansă. Ba chiar o nouă viaţă! Iată cum ne relatează Sfântul Luca această întâmplare dumnezeiască:

„Intrînd într-un sat, L-au întîmpinat zece leproşi care stăteau departe, Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzîndu-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe cînd ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzînd că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pămînt la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzînd, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mîntuit”.(Luca 17,12-19).

Un episod cutremurător! Lepra era o boală cumplită a acelor vremuri. Fiind deosebit de contagioasă, cei bolnavi erau alungaţi din comunitate, trăind în singurătate şi suferinţă, izolaţi de familii şi de comunităţile în care trăiseră. Mai mult decât durerea, era acea îndepărtare de cei dragi. Cei bolnavi stăteau împreună prin locuri izolate, bântuind ca nişte stafii, ocolindu-i pe oameni, evitând să-şi arate chipurile desfigurate de boala care le măcina trupul. Viaţa acestor oameni era o adevărată tragedie, care reflecta din plin suferinţa omenirii întregi care aştepta un Mântuitor, un Salvator. Întâlnirea celor zece leproşi cu Domnul Iisus avea să fie tocmai o eliberare dumnezeiască dintr-o grea robie. Numai că nu toţi dintre cei zece au şi conştientizat ceea ce Hristos a făcut cu ei. Când L-au văzut pe Domnul, de departe venind, ei au stat deoparte, pentru că se ştiau bolnavi. Domnul nu i-a vindecat imediat, ci i-a trimis la preoţi. Pe cale ei au văzut miracolul vindecării şi s-au bucurat nespus. Numai că, nouă dintre ei au rămas tot ….departe de Domnul, în loc să-L caute, să-I mulţumească, să-I arate recunoştinţa pentru miracolul eliberării lor din greaua suferinţă, pentru readucerea la viaţă. Numai unul, şi acela străin de neam, s-a întors către Vindecătorul său şi I-a căzut la picioare mulţumindu-I din inimă. Ne putem imagina mâhnirea Domnului faţă de nerecunoştinţa celorlaţi. De aceea a ţinut să sublinieze credinţa samarineanului recunoscător, pentru că el fusese singurul care a recunoscut miracolul pe care Dumnezeu îl făcuse cu dânsul. A recunoscut că numai puterea lui Dumnezeu putuse să-i alunge o asemenea grea boală în care zăcuse până atunci. A recunoscut nesfârşita iubire a lui Dumnezeu faţă de nevrednicii oameni, pe care a venit să-i salveze din moarte, suferinţă şi păcat. A recunoscut şi a ţinut să-I mulţumească! Căci recunoştinţa faţă de toate binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu este nu numai o datorie, ci şi o dovadă a iubirii noastre faţă de Părintele ceresc, faţă de Tatăl nostru! Pentru că viaţa se primeşte şi se păstrează prin mulţumire. Dacă nu te bucuri că ai viaţă şi sănătate, ajungi să le pierzi. Dacă nu ştii să mulţumeşti pentru toate şi să te mulţumeşti cu puţinul tău, pierzi şi ceea ce credeai că ai. Pentru că rămâi doar cu forma bucuriei, a prosperităţii, dar nu şi cu fondul ei, care este darul lui Dumnezeu, harul cu care ne sfinţeşte, ne binecuvintează şi ne înalţă. Iar Dumnezeu primeşte întotdeauna mulţumirea noastră, când aceasta este făcută din toată inima, pentru că El este Dumnezeul iubirii.

Depărtarea de Dumnezeu este o boală grea a umanităţii. Astăzi mai grea ca oricând! Şi este mai gravă decât o lepră. Pentru că afectează nu numai trupul, cât mai ales sufletul oamenilor! Ne îndepărtăm tocmai de Acela întru care ne putem găsi fericirea, împlinirea, vindecarea şi adevărata libertate! Ne izolăm de Cer, de semeni şi chiar de noi înşine. Putem să dobândim tot ceea ce ne-am dorit, din punct de vedere al aspiraţiilor pământeşti. Şi unii chiar le obţin şi le au din belşug. Dar ne mirăm de lipsa fericirii depline, de stăruinţa unei neîmpliniri spirituale, de o nedesăvârşire a fericirii pe care o aşteptăm în urma tuturor strădaniilor făcute şi după care alergăm toată viaţa. Pentru că sutem ca şi acei leproşi: departe de Domnul! Adevărata umanitate, adevărata împlinire o ai când simţi că eşti viu prin harul lui Dumnezeu! Numai comuniunea cu El ne aduce adevărata împlinire şi fericire.

Să avem inimă mulţumitoare şi să învăţăm să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate! Şi să-I fim aproape în toate zilele.