Sărbătoarea Buneivestiri (25 martie)

  

    La început de primăvară, în plin urcuş spiritual spre Înviere, ne răsare înaintea sufletelor noastre sărbătoarea Buneivestiri. Un moment unic în istoria umanităţii. Un moment sublim, dumnezeiesc. În întunericul unei omeniri damnate prin păcat, se ridică o fiinţa angelică în faţa căreia până şi mai marele îngerilor se închină cu smerenie: „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”. Nimeni dintre oameni nu a mai primit o asemenea cinstire. O asemenea recunoaştere. A trebuit să treacă atâta amar de vreme, atâtea generaţii de oameni, până să se ivească „cea plină de dar”- vasul cel ales din care s-a putut întrupa Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul divin şi Mântuitor al lumii.

   

   „Binecuvântat este rodul pântecelui tău!” – Fecioara Maria a născut nu un simplu om, ci chiar pe Cel necuprins, pe Dumnezeu-Omul care a ales calea  incredibilă de a se umaniza, de a asuma condiţia umană atât de decăzută prin păcat şi necredinţă, tocmai pentru a o repune la adevăratul său statut. Iisus Hristos – restauratorul firii omeneşti, înălţătorul acesteia.

   „Fie mie după cuvântul tău!” – este tocmai da-ul pe care Adam şi Eva nu au fost în stare să-l rostească. Este răspunsul plin de iubire şi de dăruire, la Iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru făpturile Sale pe care nu a putut să le vadă pierind. O acceptare a unei maternităţi mântuitoare. Fecioară şi mamă în acelaşi timp. Nu un paradox, nu o realitate incredibilă, ci o culme a desăvârşirii. Un ideal atins în persoana Mariei „cea plină de dar”. Un ideal de urmat pentru toate mamele şi fecioarele. Odată cu acest „fie mie…” destinul omenirii s-a schimbat radical. Noianul de profeţii avea să-şi afle împlinirea. Speranţa celor dinainte, năzuinţa lor, avea să devină realitate. Fecioara Maria din Nazaret devine Maica Domnului, dar şi mama spirituală a tuturor oamenilor. Primăvara sufletelor noastre…