În mijlocul unuia dintre cele mai mari lacuri din Europa, micuţa insulă Kiji adăposteşte o adevarată minune a arhitecturii ortodoxe ruse. La nord de Sankt-Petersburg, în mijlocul lacului Onega, insula Kiji este un loc unde fantezia naturii şi cea a omului îşi dau întâlnire. Acolo a fost ridicată în anul 1714 cea mai fascinantă dintre bisericile de lemn care rezistă încă în Rusia. Acoperişul său este un “ciorchine” din 22 bulbi în întregime din lemn, care urcă spre cer ca o ciupercă halucinantă. Iarna foarte puţini turişti vizitează această insulă pe care se poate ajunge cu sania trasă de reni. Expediţia spre Kiji începe printr-o probă dificilă: 4 ore de mers cu maşina pe un drum greu, înzăpezit, pentru a ajunge pe malul îngheţat pe unde trecerea cu renii va fi mai uşoară. Pădurea Kareliei defilează cu bogăţia ei de pini şi stejari, pietrificaţi de ger. 12 km separă malul de mica insulă îngheţată. Turiştii sunt îmbrăcaţi în haine groase din blană de ren, pentru a putea rezista la gerul pătrunzător. În jurul bisericii şi al ciorchinelui său de cupole, zăpada se aşează în strat gros, fără nicio urmă de paşi în acest deşert imaculat.
Vara, mii de turişti vizitează biserica mânăstirii cu hramul “Schimbarea la faţă a Mântuitorului”. Turiştii se cazează în casele de lemn din regiune, aparţinând negustorilor bogaţi sau ţăranilor simpli, care s-au ridicat încă din 1952 pe insula-muzeu. Iarna însă, toate casele sunt închise şi vântul îngheţat limitează dorinţa de a hoinări pe aceasta insulă fascinantă. Rămâne doar confruntarea faţă în faţă a turistului cu biserica, în această întindere de un alb desăvârşit şi o linişte încremenită. Miracolul din Kiji atrage an de an mulţi pelerini! Patru ore durează periplul cu sania până la casa de oaspeţi de pe malul insulei. Din cauza frigului pătrunzător, iarna este interzisă înnoptarea pe insulă.
În soare, cupolele strălucesc. Monumentul este clasat în patrimoniul UNESCO. Dulgherii-magicieni care au asamblat biserica acum 3 secole, au acoperit-o cu mii de “solzi” din lemn de plop, pentru a ne înfăţişa o bijuterie într-un minunat argintiu.
Această biserică rămâne peste timp un mister. Nu se ştie exact de ce a fost construită în acest loc pustiu, aproape sălbatic. Oamenii s-au pomenit doar că ea există. Şi că atrage an de an mulţimi de închinători, de admiratori. Lucrarea lui Dumnezeu este un miracol ce se desfăşoară chiar şi în cele mai neaşteptate locuri. Iar oamenii ştiu să treacă peste orice bariere, pentru a se împărtăşi din acest miracol.
(Traducere şi adaptare: T. Mădălina)
Ora de religie 
